Am încercat Ikanos și uite cum a mers

Am încercat și eu Ikanos!

Astăzi vreau să scriu despre experiența mea cu acest program de slăbit de care vorbește tot mai multă lume.

Cine mă știe bine, știe că nu îmi plac dietele, nu îmi plac restricțiile alimentare.

Aproape că nu-mi vine să cred că scriu blogul ăsta! N-am mai scris aici de 3 ani și ceva! Dar cred că subiectul merită

Ce este Ikanos?

Ikanos este o aplicație pentru telefon, un program digital creat de nutriționiști, psihologi și ingineri care te ajută să slăbești și să nu te mai îngrași. Spre deosebire de majoritatea dietelor, Ikanos se axează pe schimbarea obiceiurilor nesănătoase fără a elimina grupe întregi de alimente.

Citește mai departe să vezi ce mi-a plăcut mie la aplicația asta!

După cum spuneam, nu sunt eu fan diete, dar toată lumea care mă cunoaște știe asta. Până acum, dacă voiam să slăbesc câteva kilograme mă înfometam sau mâncam ca un iepure (salată goală)

În ultima perioadă, însă, nu am mai reușit să slăbesc cu înfometarea și hainele mele preferate mă cam strângeau.

În noiembrie mi-am propus ca până la finalul anului (2021) să slăbesc 4kg, adică să ajung la 52kg, dar încă nu știam ce să fac. Mi-a apărut odată pe Facebook o reclamă la testul Ikanos (cea cu pufarinele, o știi?) și am făcut testul acela. Am și salvat rezultatul testului ca să îl am ca dovadă

Am citit despre ei, mi s-a părut că este o abordare nouă, mișto, așa că am cumpărat pachetul sugerat.

Crezi că am reușit să slăbesc?

PS: Azi este 29 decembrie 2021 și ieri s-au încheiat cele 8 săptămâni. Tot ce îți zic acum, este că am decis să continui până la finalul programului și am mai achitat o lună😁

Nu știam la ce să mă aștept!

Am primit un email de confirmare, și am urmat pașii din email:

Planul de nutriție a fost surprinzător pentru mine care nu am mai încercat niciodată diete sau nutriționiști.

Este foarte simplu și cu foarte multe grade de libertate. Ei împart grupele de macronutrienți după culorile semaforului, în funcție de cât ar trebui să mâncăm din acea categorie. Este logic, iar pentru mine a fost o ușurare să văd că pot să beau vin, să mănânc paste și chiar cartofi.

Să vă faceți o idee, cam acesta este vibe-ul din planul pe care mi l-au dat mie:

După ce m-am familiarizat cu planul meu de nutriție am început programul. Acest program este, după părerea mea, șmecheria Ikanos.

În fiecare zi primești de citit în aplicația Ikanos câte un articol (sau o lecție) și totul se leagă încet-încet. În unele zile devine foarte interactiv, te întreabă și te face să conștientizezi multe lucruri. Mi-am dat seama cum prietena mamei mele mi-a creat o mică traumă în copilărie legat de terminatul din farfurie și am reușit să depășesc momentul. Am înțeles de ce ronțăi mai mult seara și cum pot evita asta. Am văzut care este legătura între mișcare și slăbit și de ce mersul la sală nu m-a ajutat să slăbesc în trecut, cum aș fi sperat. Și muuulte altele.

În ultimele 8 săptămâni am învățat să mănânc pentru a trăi așa cum îmi place. Am învățat combinații noi de alimente, am testat rețete noi, am băut vin când am avut poftă, am mâncat și cozonac de Crăciun. De la a mânca intempestiv până aici e o cale de bătut, dar văd că merge ⚡️

Ce îmi place la Ikanos?

• în primul rând că este o aplicație pe telefon pe care o folosesc când vreau eu, nu mă bate nimeni la cap
• de câte ori am avut întrebări (și crede-mă că am avut destule) le-am scris pe chat în aplicație și mi-au răspuns foarte prompt
• că am învățat despre mine și poftele mele în astea 8 săptămâni ce nu am înțeles toată viața
• că pot mânca literalmente orice (cu cap, ce-i drept) și totuși să slăbesc
• că atunci când nu am completat taskurile zilnice două zile mi-a scris coach-ul meu în aplicație și m-a ajutat cu motivația
• că îți dă senzația de libertate

Ce nu mi-a plăcut la Ikanos?

• la început am fost îngrijorată că nu voi reuși să combin alimentele, că nu voi reuși să mănânc corect
• fiind un program nou a durat puțin să mă obișnuiesc (cam 7-8 zile)
• poate mi-ar fi plăcut să fie mai multe rețete în primele săptămâni (am înțeles, însă, că acum adaugă rețete)

Ce am învățat de la Ikanos

1. Pentru a te menține după ce slăbești este esențial să înțelegi cum ai slăbit.

Ikanos face o treabă foarte bună explicând toate mecanismele acestea. Sunt multe articole zilnice de parcurs în program care deslușesc acest mister, la fel și exerciții practice. Am aflat în sfârșit, de ce mă îngrășam repede la loc după înfometările mele din trecut.

2. Sala nu ajută la slăbit

Pentru mine cel puțin, a fost fix așa. Am fost de multe ori la sală și nu am slăbit, ba chiar, uneori m-am mai și îngrășat. Am aflat că mersul pe jos, și mișcarea de peste zi sunt mai importante pentru slăbit. Ba chiar am învățat să îmi număr pașii cu o aplicație pe telefon. După primele 3 săptămâni am început să urmez programul lor de sport pentru acasă (în sufragerie!!) și asta sigur mi-a crescut buna-dispoziție🤪

3. Fiecare zi este o nouă zi!

Ikanos este super motivațional și te încurajează când ai nevoie dar și când nu te aștepți. Ikanos este cea mai bună dietă dar Ikanos nu este o dietă. Cum vine asta? Slăbești urmând programul, dar nu te simți pusă la zid cu frunzele de salată în față. Este important, îmi dau seama acum, că are aceasta latură psihologică și că efectiv te ajută să depășești obstacolele care apar.

4. Suntem adulți și suntem responsabili pentru sănătatea (și greutatea) noastră

Nu sunt eu cea mai disciplinată persoană din lume, departe de mine gândul. Ikanos mi-a tot amintit că eu mi-am propus să fac această schimbare și că trebuie să muncesc pentru asta. Practic doar EU pot să mă schimb pe mine, dar Ikanos m-a dus de mânuță foarte elegant😃

5. Toată lumea are obiceiuri nesănătoase

Unii ronțăie seara uitându-se la seriale pe Netflix (🙋🏻‍♀️), alții merg doar cu mașina, sau alții mănâncă nesănătos tot timpul. M-am bucurat să mă recunosc în mai multe situații expuse în program că astfel mi-am dat seama că nu sunt eu “stricată” din fabrică:)) Așa am reușit să scap de ronțăitul de la Netflix.

A-pro-pos, tot din Ikanos m-am prins de influența unor persoane în deciziile mele legate de mănânc. Chiar nu aș fi zis că dacă comand prima la restaurant, nu numai că aleg mai sănătos, dar îi influențez pozitiv pe ceilalți. Oh well!

6. Slăbitul este un maraton, nu un sprint

Cine aude că am vrut să slăbesc “doar” 4 kg probabil se miră că am ales un program care promitea să mă ajute să scap de ele în 8 săptămâni.

“Eu dacă nu mănânc o săptămână slăbesc 5 kilograme” mi-a zis cineva (știi tu cine ești😜). Exact asta spuneam mai devreme: nu numai că nu îmi mai surâde să stau nemâncată la 30+ ani, dar am văzut cu ochii mei că slăbitul de la nemâncat se termină cu reîngrășatul la loc. Nu?

Eu am învățat de la Ikanos că trebuie răbdare și pașii mici sunt mult mai siguri.

Am reușit să slăbesc?

Nu mai am nici eu răbdare, așa că ta-daaa

Am slăbit de la 56kg la 51.7kg în 8 săptămâni și mă simt super bine și toate hainele mele preferate mă încap!! Chiar și blugii pe care îi păstrez din liceu🤩

Am decis să continui programul până la final pentru a nu pierde lecțiile ce urmează. Simt că mai am multe de învățat dar și pentru a mă asigura că mă voi menține aici. M-am obișnuit să folosesc zilnic aplicația Ikanos☺️

Eu cred că cine are de slăbit mai mult o să fie super mulțumit de experiența asta, dar trebuie să ai încredere în Ikanos, în tine, în echipa lor, trebuie să intri zilnic în aplicație, să faci taskurile și să nu te lași descoperit cu mesele - adică să faci exact ce te învață încă din planul de nutriție și din ziua 1 de program: planifică!

Dacă vrei să încerci Ikanos, intră aici:

https://www.ikanos.ro/?ref=ebd8lkfnrk

                                        

The fog

    Ceata...tot timpul am fost fascinata de fenomen. Ploaia are nostalgia ei, curcubeul e plin de speranta iar neaua e plina de realism... vantul e transant, implica actiunea. Asta e ceea ce imi transmit mie aceste fenomene si dintre toate ceata e cea care ma fascineaza, ma intriga, ma transpune.

    Privesc deasupra laptop-ului si intreaga vale e inundata de ceata. Am observat-o de la primele intentii. Nori timizi se ridicau dintre brazi si incet incet au invaluit tot cuprinsul. Terasa e umeda, la fel si masa, si tastatura, paharul de vin si pielea mea.

    E frig, dar nu pare sa ma deranjeze ... ma trimite cu gandul in timp... in timp ce ceata ma cuprinsese pe mine, mintea mea, ochii... nu vedeam mai departe de tine, nu vedeam prin tine. M-am mintit mult, luni, ani... credeam in tine. De fapt, acum cred ca ma mint. Nu credeam in tine, credeam in mine si mai mult de atat, credeam in povesti. Credeam ca am avut noroc si o eroare a sistemului mi-a permis mie sa castig, sa traiesc povestea fericita... Si cum era vorba de o eroare, ma gandeam ca nu o va observa nimeni, ca Universul nu va incerca sa o repare pentru ca nu cumva sa fie nevoit sa accepte ca a gresit. Ca o sa ma lase pe mine in pace si o sa-l preocupe restul milioanelor de suflete. Ca o sa controleze si o sa supervizeze restul dinamicii pe care o are in dominatie, iar pentru ca eu am fost o eroare, o sa ma uite, o sa ma lase sa-mi traiesc fantezia.

     Dar nu a fost asa... si-a dat seama ca pe mine nu ma mai poate controla si ca eu sunt determinata sa fac din fantezia asta realitatea mea si sa pot sa demonstrez lumii ca eu am controlul. N-am luat in calcul cat de slab esti tu, cat de coruptibil si influentabil. Cat ti-e de frica si ce suflet mic si speriat zace in pieptul tau puternic.

    La inceput te-am perceput asa cum proiectam eu idealul. Dupa aceea a trecut putina vreme si am inceput sa te privesc, te vedeam, dar credeam ca pierd eu piese din puzzle. Incepusem sa te accept si sa cred ca si tu constientizezi ceea ce se intampla, ceea ce esti, ceea ce sunt. Si am avut rabdare, si intelegere, si ti-am oferit spatiu si ghidare si corectii si iertare... Dar tu nu ai inteles nimic din toate acestea. Erai prea absorbit de egoul tau care te facea sa te simti indreptatit, ca meriti ceea ce traiesti, ceea ce iti ofeream. Tu nu meritai, eu eram buna, prea buna pentru tine, prea intelegatoare, prea idealista. Tu nu te cunosti, tu nu ai vazut ce am vazut eu in tine, ce am creat pentru noi. Credeai ca in sfarsit cineva iti recunoaste valoarea. Dar tu nu o aveai si asta nu ai inteles, eu ti-am oferit-o in speranta ca o sa te ridici la nivelul ei si o sa o poti gasi definitorie pentru tine.
 
     Atata minciuna si frica si neasumare si evitare... toate astea m-au atins pe mine, m-au lovit, m-au doborat. Oricat m-am luptat cu ele si nu am lasat ca ei sa vada... ca tu sa vezi... Nu voiam sa te impovarez, credeam ca intelegi mai greu si ai nevoie de timp... Dar nu, m-ai lovit de atatea ori cu felul in care ma percepeai. Si am cazut si nu mai puteam sa ma ridic. Si am inceput sa ma agat de cei din jur, si am vorbit si nu am mai mintit... si tu ai plecat.

     Nu mai plangeam, nu mai aveam cu ce, nu mai simteam nimic, ai stins si ultima scanteie din sufletul meu.

     Am acceptat ca nu esti ceea ce am crezut eu ca poti fi. Am acceptat ca nu muncesti, ca doar astepti recunostinta. Nu iti dai seama ca nu asa functioneaza lucrurile? Nu exista "the easy way". Ca lucrurile bune vin prin munca grea si dedicare, implicare, asumare?

    Si ai plecat si eu te-am lasat. Parca as fi cazut in gol. Nu mai simteam nimic. Nu mai aveam emotii si pentru asta te-am urat, pentru ca mi-ai luat capacitatea de a simti...

    Intr-o seara am povestit cu M. Si el era ca mine. Si nu intelegea. El credea ca e vorba de frica. Eu nu cred asta. Si am povestit mult in seara aceea. Si am mai povesti si dupa aceea, si alte seri, si alte nopti... Si multe tigari uitate in scrumiera si pahare de vin atinse de buze. Si ne pierdeam in vorbe si in fum, in asternuturi si imbratisari. Si am inceput sa zambesc, sa rad. Sa astept, sa anticipez. Am inceput sa simt. Si ne jucam, si ne incurcam si povesteam. Impartaseam si invatam amandoi, ne detasam de ce am fost. Mi-a rupt sfoara de care stateam agatata si am putut sa respir din nou. Eram pe pamant, il simteam sub mine. Tare, umed, viu.

    E tarziu si stelele cad peste mine. E frig si e totul umed. As vrea sa citesc cateva pagini... ce poveste... e atat de brutala si totusi delicata. Dar poate voi reveni alta data la paginile pe care le citesc...

    Voiam doar sa-ti spun ca ai gresit mult... dar nu mai conteaza acum... nu am putut sa te invat, nu ai stiut sa vezi, sa cresti, sa intelegi. Oamenii nu pot schimba alti oameni, noi o facem prin trairile pe care le avem. Mie imi place sa schimb lumea mea, sa ma schimb si o fac progresiv, continuu. Imi pare rau sa observ dupa atata vreme ca tu nu te-ai schimbat, nu ai schimbat nimic... decat declarativ si ai fost incoerent si in final am inteles ca esti limitat si nu ai deschidere spre emancipare.

    Eu nu sunt pentru tine... eu visez si imi traiesc visurile... Ofer, muncesc, dedic timp si atentie, efort si emotie, suflet si minte...

Running around

    Timpul nu sta sa ne astepte... Nu asteapta sa ne gandim, sa ne hotaram, sa cantarim... Alegerile le facem noi si alegem chiar si atunci cand nu actionam si nu decidem nimic. Si atunci va trebui sa-ti asumi acest fapt.

     Cand in viata ti se ofera o sansa ai cateva secunde sa decizi cum actionezi si acesta va fi drumul pe care il alegi si va trebui sa ti-l asumi. Se spune ca facem alegeri folosindu-ne ratiunea dar si aceasta este dirijata de emotie. Asta explica cum doua persoane pentru care s-a creat acelasi mediu si puse in aceasi situatie vor face alegeri diferite. Acestea vor fi activate de o emotie pe care majoritatea nu o recunosc.

    Tu ce ai ales? Esti convins ca a fost bine? Ce simti? Esti usurat, respiri mai bine? Dormi mai linistit? Te simti eliberat? Nu?! Desi stii ca a fost lucrul cel mai bun pentru tine? 

    De aici trebuie sa-ti continui drumul ales, nu te mai poti intoarce pentru ca nimic nu o sa mai fie la fel. Dar asta poate fi un lucru bun... sau?! Avem regrete? Le recunoastem? Le acceptam? Sau suntem atat de orgoliosi si de convinsi in superficialitatea noastra ca nu a fost nimic, doar un episod? Si ce faci daca de-a lungul vietii o sa revii tot timpul aici? Daca gandul, dupa ce cutreiera luni, ani, revine? 

    Se zice ca trebuie sa traim acum dar fara proiectii in viitor, fara sperante si visuri, fara planuri nu ai o motivatie. Nu poti sa construiesti, nu evoluezi. Ramai acelasi om simplu, superficial care te-ai format.. ti-e frica de tine si de ce e in jurul tau, ti-e frica de necunoscut, de esec, de responsabilitate si implicare. Cauti atatea optiuni pentru ca nu vrei sa fii limitat din cauza ca nu stii ce te completeaza, ce te face fericit. 

     Optiunile ne dau impresia ca suntem in control cand defapt creeaza o stare de confuzie si de frica de a nu scapa ceva mai bun. Asta pentru ca nu ai definite principiile, valorile, limitele astfel incat sa stii cand ceva e suficient pentru a trai multumit si linistit. 

    Traim stresati, incarcati de adrenalina, intr-o viteza fantastica si folosim aplicatii pentru a ne reaminti evenimente, obligatii, aniversari. Nu mai avem timp sa gandim, actionam in baza experientei, inertiei si ne plangem ca suntem nefericiti? Dar avem fericirea definita? Intelegi si apreciezi linistea pe care o simti in bratele ei? In privirea ei? In emotia ei?... In ce inima crezi ca esti capabil sa trezesti o emotie? In oricare? In toate? In multe? Nu, doar intr-una... acea emotie. 

Dar daca nu asta iti defineste fericirea las-o sa moara, sa planga si caut-o pe a ta... Asta e singurul lucru care conteaza. Sa fim impacati si linistiti cu noi, cu alegerile noastre pentru ca nimeni nu traieste pentru tine sau prin tine.

   Lasa totul in urma si cauta in continuare.... desi s-ar putea sa nu gasesti niciodata iti ramane speranta ca nu se poate ca experienta noastra sa se rezume la alergatura asta, sa speram, sa simtim, sa visam. 

Nimic nu doare mai tare ca atunci cand alegi sa nu mai speri....

Where was I?

...Si imediat a trecut si vara, cel putin din punct de vedere calendaristic.

    Pentru mine au fost cateva luni haotice, pline de neprevazut, solicitante. Am trecut, printre multe altele, si printr-un proces de introspectie care m-a facut sa-mi schimb prioritatile si sa-mi dozez altcumva timpul si energia, in general resursele.

    Am cunoscut foarte multi oameni si ca norocul am intalnit si tipologii diferite fata de cele pe care le cunoscusem pana acum, am aplicat tehnici de comunicare si abordari pe care pana acum le cunosteam doar in teorie si spre surprinderea mea am constatat ca poti schimba perceptia sau abordarea altora prin felul in care tu reactionezi in fata lor sau ii abordezi (tot timpul am considerat ca atitudinea oamenilor din jurul tau poate fi o reflexie a comportamentului tau fata de ei, mai ales daca ai tactica si rabdare;trei ani de practica cu un copil mic m-au ajutat in dezvoltarea unor abilitati de comunicare :) ).

    Dar cel mai important lucru pe care l-am aflat e acela ca daca esti dispus sa faci eforturi, ai o ambitie de neclintit si poti sa depasesti micile obstacole, ai un tonus psihic pozitiv, esti deschis si stii sa primesti sau sa interpretezi sansele din jurul tau, practic nu exista nimic intre tine si lucrurile pe care ti le doresti.

    Perseverenta si dorinta de a evolua sunt trasaturile de caracter necesare pentru a obtine mici satisfactii in viata (acele mici bucurii care impreuna pot defini o viata ca fiind fericita) , insa acestea nu dau rezultate daca stau pe o fundatie construita din frustrari, nemultumiri, rautate si agresivitate.

    O mana intinsa altcuiva sau o ureche dispusa sa asculte nu inseamna un pas inapoi, un bolovan legat de picior sau timp pierdut ci intotdeauna duc catre experiente noi. Iar daca stii sa fructifici aceste experiente asta se numeste evolutie, nicidecum stagnare. Cei ce nu stiu sa extraga lucruri noi sau invataturi din propriile lor experiente fie ele si negative sau chiar din experientele altora vor avea un drum ingreunat in viata plin de hopuri si cazaturi acumuland frustrari si invidii si nemultumiri.

You are my toy!

     Conjuncturile si persoanele dintr-un anumit moment din viata ta iti paveaza drumul in viata ... Eu cred ca e falsa afirmatia "iti construiesti singur viata", desi ai avea impresia ca e vorba de deciziile pe care le iei tu, e vorba, defapt, de deciziile pe care le iei tu in conjunctura respectiva si influentat de persoanele cu care interactinezi in acel moment.

     Daca pastram toate datele problemei si schimbam doar o persoana, care nici nu trebuie sa aiba un rol principal in acea sceneta, rezultatul ar putea fi altul.

     Nu cred ca cunosc nici macar o persoana care sa aiba profesia la care visa in copilarie, sau daca cunoasteti voi, cu siguranta nu cred ca cunoasteti macar o persoana care sa aibe viata pe care si-o imagina la 12 ani ca o va avea ca adult.


    Si daca vorbeam de profesii crezi ca ai fi azi tot in acelasi punct daca primul tau job ar fi fost in alt domeniu sau la o alta companie? Daca te-ar fi recrutat o alta persoana care sa nu-ti fi lasat o impresie placuta despre companie sau mediu de lucru ai mai fi acceptat postul?

     Citeam zilele trecute un aricol pe LinkedIn despre cei ce sunt pusi in pozitia sa recruteze persoane pentru animite companii si ce greu e sa gasesti persoana potrivita pentru un anumit job. Dara sa vorbim despre situiatia cealalta, atunci cand recruterul nu este potrivit pentru jobul ce-l are si-ti inputa din start o sansa extraordinara pentru ca nu stie sa te citeasca pe tine ci scruteaza superficial o foaie din care nu intelege mare lucru daca nu-i sar in atentie cateva cuvine pe care stie el ca trebuie sa le caute in CV.

    De-a lungul timpului am cunoscut tot felul de persoane care reprezentau companiile pentru care lucrau, prea putine mi-au lasat o impresie placuta ceea ce e pacat deoparece iti pot influenta deciziile care le iei pentru viata sau cariera ta.

    De partea cealalta am cunoscut  persoane extraordinarr care m-au facut sa-mi doresc sa lucrez alaturi de ele pentru compania pe care o reprezentau si in acest caz, cu timpul, mi-am dat seama ca acea companie nu se ridica la nivelul valorilor acestor persoane.

    Ca sa nu lungim prea mult povestea aceasta care e fara sfarsit, interfata companiei cu potentialii angajati sau  clienti este foarte importanta, si cred ca e nevoie de multa atentie in selectarea acestor persoane deoarece pe langa faptul ca reprezinta companii ce-si desfasoara activitatea pe mai multe continente pot influenta dramatic destinul tau, al fiecaruia dintre noi.

    Abilitatea de a citi un om si de a-i identifica potentialul, calitatile si defectele nu e la indemana oricui si plecand de aici pot degenera multe alte situatii.

I was wearing Zara dress, Manolo Blahnik sandals!