Desi am spus ca o sa va povestesc despre vacanta de vara in
aceasta postare, o sa aman putin aceasta poveste. In schimb am sa va zic despre
cele intamplate in acest weekend.
Dupa cateva telefoane si mesaje schimbate pe Skype si
Facebook, am stabilit sa ma intalnesc sambata cu prietenele mele Miha si Klau
pe care nu le mai vazusem de cateva saptamani. Am organizat scurt si o sedinta
foto. Toate bune pana aici. Ne intalnim
si plecam impreuna spre o zona linistita a orasului sa facem pozele. Am parcat
masina si timp in care eu imi cautam ochelarii, imi luasem din portbagaj ceva
accesorii, Klaudia ii fotografia Mihaelei tinuta. Au terminat, a venit randul
meu. Am luat-o pe Klau si am mers pe urmatoarea straduta (conditii tehnice mai
buna, lumina, décor… bla bla-uri de astea). Las o cutie cu botine din brate
jos, langa o masina si ne punem sa facem teste pentru poze. Dupa vreo 3 min
cand aparatul era setat si locatia stabilita m-am intors sa-mi iau botinele si sa-mi schimb incaltamintea pe care o aveam (excelenta la condus).
Surpriza… botinele nu mai erau! Cutia rosie cu botine negre
cea care statea jos langa noi, la 3 mentri distanta cel mult, disparuse.
Evident ca prima reactia a fost sa pufnesc in ras si sa o rog pe Miha sa-mi inapoieze
botinele. Dar mi-a zis ca nu le are ea. (Am crezut-o destul de repede avand in
vedere ca nu stie sa minta, si avea o expresie de uimire totala ). Am cercetat
zona, am intrebat oamenii din parc si un grup de baieti ce sprijineau gardul (aici inca am eu dubiile mele) daca au vazut ceva. Nimeni, nimic! Ok… sunam la Politie!
… - 112 ce urgent
aveti?
- - Vreau sa raportez un furt!
- - Ce anume vi s-a furat, doamna?
- - O pereche de botine cu toc de 12 cm, numarul 38…
- - …. (liniste)
- - Alo, alo…
- - Si spuneti ca vreti sa raportati furtul unei
perechi de botine…
- - Da doamna…
- - Bine… ramaneti pe fir, va fac legatura cu
Politia…
- - Alo, Politia, ce urgenta aveti?
- - Buna ziua, ma numesc Smaranda Costin si vreau sa
raportez un furt!
- - Ce vi s-a furta?
- - O cutie (vroiam sa evit pauza de dinainte si
reactia doamnei… am simtit in tonul ei cum ma judeca…)
- - O cutie?! Continea ceva?
- - Aaa, da, o pereche de botine negre facute la
comanda!
- - Si cand s-a intamplat asta?
- - Acum 10 minute…
- - In ce zona?
- - Intr-un parc… In parcul $%^&…
- - Si unde erau botinele?
- - In cutie, si cutia era pe jos…
- - Deci ca sa inteleg doamna, spuneti ca vi s-a
furat o cutie cu botine dintr-un parc, de pe jos???!!!
- - Aaaa…. Da…
- - Si vreti sa va trimit un echipaj la fata
locului?...
- - Da, va rog!
-
…
Dupa o mica investigatie la fata locului (facuta de mine, nu
de ei), o declaratie si amuzament pe cinste am decis, cum zice americanul, “to
call it a day”.
Si stiti care a fost cea mai proasta parte a zilei? Nu disparitia botinelor ci faptul ca a trebuit sa dau declaratia dupa care sa merg la sectia de politie imbracata cam dubios si nu mai vorbesc despre ce purtam, in picioare... Cu totul si cu totul alt film...
Dar lucrurile nu raman asa… Ceea ce nu stie faptasul e ca
botinele erau date cu un praf magic care va lasa cate o urma la fiecare pas
facut ce nu va putea fi stearsa decat cu un strat de zapada stelara…
Asa ca le voi da de urma mai devreme sau mai tarziu.