While loving you...

    Dupa cum v-am povestit acum cateva zile am ramas "shoeless"... nici nu m-am asteptat la vreo ancheta a politiei asa ca mai in gluma mai in serios am demarat o mica ancheta pe cont propriu fara succes.

Mai jos am enumerat pasii ce trebuie urmati pentru a te vindeca de o astfel de depresie:

Step 1: Cutreiera in weekend-uri targurile din oras in cautarea botinelor disparute. Evident fara vreun succes in acel sens... dar... de fiecare data m-am intors acasa cu multe lucruri dragute care au apartinut altora si care  (daca mai sunt inca in viata dupa atatia ani) poate inca mai  tanjesc dupa ele. Asta este... ma consolez cu ideea ca nu as fi gasit aceste comori daca nu pateam necazul; despre  achizitiile de la targurile de vechituri va voi povesti alta data, acum sa revenim la cum imi jelesc eu botinele.

Step 2: Cutreiera mall-ul, poate, poate vezi ceva asemanator (in vitrina vreunui magazin sau in picioarele vreunei domisoare ce poarta tocuri de 12 la mall :))  ). Dupa o vizita scurta de 45 de minute te intorci acasa cu cateva chestii absolut superbe si tot pe atata de inutile... tot fara botine dar cu moralul ceva mai ridicat.

Step 3: Plange-te iubitului/sotului/sefului despre cat de mult iti placeau si cum ti le doresti inapoi si cum stii ca nu vei mai gasi o pereche la fel, dar ai vrea macar una asemanatoare sa-ti umple golul din... dressing. Poate primesti cadou o pereche/o suma de bani/ o marire... Poate... Daca primiti va rog sa-mi spuneti si mie ... cred ca tehnica mea are nevoie de imbunatatire.

Step 4: Screw it! Comanda-ti o pereche noua identica/asemanatoare si inca 2 perechi pe langa. Schimba-ti culoarea parului si iesi cu o prietena in oras seara sa beti ceva si bucura-te de noile "upgrade-uri"!

    Uite asa, incet, incet, s-a dus vara si parca am avut un soc weekend-ul acesta cand am trecut printr-un parc si am vazut o mie de culori in jur... Toamna cel mai bine e sa fii pictor sau alcoolic... parca te loveste o nostalgie, o usoara stare de regret (nu ti-e clar ce regreti) si dorinta de a o lua de la capat , de a te reinventa cu fiecare panza/sticla...

   Eu? Eu m-am trezit dupa amorteala care ma apucase asta vara si la fel ca acel alcoolic am spus ca de data asta n-o mai dau in bara, o sa fac totul ca la carte, toamna asta o sa mi-o amintesc forever (evident ca asta spun in fiecare inceput de toamna/primavara)... Si cam da, de fiecare data reusesc sa fac ceva memorabil (nu neaparat in sensul bun al cuvantului :p  ).





Nimic nu e un bust mai puternic pentru moralul meu decat o pasiune noua!

I was wearing Zara pants and sweater, Massimo Dutti coat, Boutique 9 shoes!

  

 

He stole my shoes...

    Desi am spus ca o sa va povestesc despre vacanta de vara in aceasta postare, o sa aman putin aceasta poveste. In schimb am sa va zic despre cele intamplate in acest weekend.

    Dupa cateva telefoane si mesaje schimbate pe Skype si Facebook, am stabilit sa ma intalnesc sambata cu prietenele mele Miha si Klau pe care nu le mai vazusem de cateva saptamani. Am organizat scurt si o sedinta foto. Toate bune pana aici.  Ne intalnim si plecam impreuna spre o zona linistita a orasului sa facem pozele. Am parcat masina si timp in care eu imi cautam ochelarii, imi luasem din portbagaj ceva accesorii, Klaudia ii fotografia Mihaelei tinuta. Au terminat, a venit randul meu. Am luat-o pe Klau si am mers pe urmatoarea straduta (conditii tehnice mai buna, lumina, décor… bla bla-uri de astea). Las o cutie cu botine din brate jos, langa o masina si ne punem sa facem teste pentru poze. Dupa vreo 3 min cand aparatul era setat si locatia stabilita m-am intors sa-mi iau botinele si sa-mi schimb incaltamintea pe care o aveam (excelenta la condus).

   Surpriza… botinele nu mai erau! Cutia rosie cu botine negre cea care statea jos langa noi, la 3 mentri distanta cel mult, disparuse.

    Evident ca prima reactia a fost sa pufnesc in  ras si sa o rog pe Miha sa-mi inapoieze botinele. Dar mi-a zis ca nu le are ea. (Am crezut-o destul de repede avand in vedere ca nu stie sa minta, si avea o expresie de uimire totala ). Am cercetat zona, am intrebat oamenii din parc si un grup de baieti ce sprijineau gardul (aici inca am eu dubiile mele) daca au vazut ceva. Nimeni, nimic! Ok… sunam la Politie!

… -  112 ce urgent aveti?

-         -  Vreau sa raportez un furt!

-          - Ce anume vi s-a furat, doamna?

-          - O pereche de botine cu toc de 12 cm, numarul 38…

-         -  …. (liniste)

-        -   Alo, alo…

-        -   Si spuneti ca vreti sa raportati furtul unei perechi de botine…

-          - Da doamna…

-         -  Bine… ramaneti pe fir, va fac legatura cu Politia…

-          - Alo, Politia, ce urgenta aveti?

-          - Buna ziua, ma numesc Smaranda Costin si vreau sa raportez un furt!

-          - Ce vi s-a furta?

-          - O cutie (vroiam sa evit pauza de dinainte si reactia doamnei… am simtit in tonul ei cum ma judeca…)

-          - O cutie?! Continea ceva?

-          - Aaa, da, o pereche de botine negre facute la comanda!

-          - Si cand s-a intamplat asta?

-         -  Acum 10 minute…

-          - In ce zona?

-          - Intr-un parc… In parcul $%^&…

-          - Si unde erau botinele?

-          - In cutie, si cutia era pe jos…

-          - Deci ca sa inteleg doamna, spuneti ca vi s-a furat o cutie cu botine dintr-un parc, de pe jos???!!!

-          - Aaaa…. Da…

-          - Si vreti sa va trimit un echipaj la fata locului?...

-          - Da, va rog!

-          …

   Dupa o mica investigatie la fata locului (facuta de mine, nu de ei), o declaratie si amuzament pe cinste am decis, cum zice americanul, “to call it a day”.

   Si stiti care a fost cea mai proasta parte a zilei? Nu disparitia botinelor ci faptul ca a trebuit sa dau declaratia dupa care sa merg la sectia de politie imbracata cam dubios si nu mai vorbesc despre ce purtam, in picioare... Cu totul si cu totul alt film...

    Dar lucrurile nu raman asa… Ceea ce nu stie faptasul e ca botinele erau date cu un praf magic care va lasa cate o urma la fiecare pas facut ce nu va putea fi stearsa decat cu un strat de zapada stelara…

   Asa ca le voi da de urma mai devreme sau mai tarziu.

   Multumesc tuturor pentru suportul si timpul acordat !

I was wearing Zara jeans and cardigan, H&M top, bag from a local store , Manolo Blahnik sandals! 

Shhh baby, don't cry...

[EN] The most powerful feeling is love, but we are not going to discuss about this today. We are going to discuss about the most self destructive feeling, the lost of hope. The way   you feel when you have lost your hope. It can damage you for good  if you are weak.

     My personal opinion is that you lose hope when you lose your willing to carry on, to live. If you are waiting for tomorrow to come you sure will think of something to make things better for you and to search for hope. And if you find yourself hopeless, just wait for better days... don't get desperate, don't get depressed... things will ALWAYS get better, and worst after that.

     Go take a long hot bath and go to sleep. You'll wake up tomorrow or next year feeling better!

P.S. Cizmele sunt de vanzare AICI!

I was wearing Mango sweater, Amisu shorts and Forever 21 boots!

Who's that girl?

[EN] Next week is going to be a very interesting week for me. But until then let's enjoy this sunny weekend that's ahead of us and recharge our batteries for next week.

 

    As I told at the beginning of this week I've made some changes to my apparel. A new haircut, a new hair color and a new stile and wardrobe for this season. 

 

    About my new hair style, let me tell you that I gave everybody a hard time recognize who I am. My friend almost walked pass me when we were supposed to meet and when I walked in to the office my colleagues thought I was there for a job interview.

 

    This weekend I'll meet with my family and I can't wait to see my mom reaction (she can criticize a lot, especially me and my appearance) . I will tell you about that next time, until then I wish you have a great weekend!   

 

I was wearing Zara pants and top, Steve Madden sandals and vintage purse.

 

 

 

[RO] Saptamana ce urmeaza va fi una foarte interesanta pentru mine. Pana atunci, insa, hai sa ne bucuram de weekend-ul acesta insorit ce se anunta.

 

    Va spuneam la inceputul saptamanii ca am facut unele modificari in ceea ce priveste parul meu. M-am hotarat sa-i schimb atat culoarea cat si tunsoarea. Trebuie sa recunosc ca inca nu m-am obisnuit cu reflexia mea din oglinda. Ce pot, in schimb, sa spun despre noul meu look este ca se potriveste foarte bine cu anotimpul. Culoarea visinie a parului si tonurile calde si pamantii ale noilor achizitii din garderoba mea merg foarte bine mana-n mana.

 

    Urmatoarea afirmatie a se considera o mustrare scrisa: prietenele mele aproape au trecut pe langa mine fara sa ma recunoasca!

 

   Weekend-ul acesta o sa ma intalnesc cu familia mea si sunt foarte curioasqa de ce reactive o sa aiba mama (ea intotdeauna a criticat foarte aspru schimbarile mele). O sa revin cu un feedback saptamana viitoare. 

 

    Va doresc un weekend perfect!