The Street: fall
Showing posts with label fall. Show all posts
Showing posts with label fall. Show all posts

Monday, November 10, 2014

Two girls discussing politics!



    Prima zi dupa alegeri, 2 prietene sa intalnesc sa discute politica. Sa analizeze rezultatele primului tur de scrutin si  ceea ce a generat acest rezultat. Adica care au fost punctele forte ale fiecarui candidat si sa analizeze strategia de campanie.

    Planul suna bine, doar ca detaliile de cadru au schimbat usor nuanta dezbaterii. Poate ca daca discutia ar fi avut loc dimineata la 8 fara 10 intr-o cafenea din centrul business al Timisoarei, cu cateva ziare proaspete pe masa langa care, pe o farfurie, la fel de proaspete, doua croissant-e, discutia ar fi decurs altcumva.

      Din pacate (sau din fericire) intalnirea a avut loc seara la ora 9 intr-un bar din centrul orasului, scaldat intr-o lumina difuza si la un pahar de vin. Fetele au asortat la acest pahar si la buzele rujate puternic cu un ruj rosu, rezistent la transfer, Max Factor  LIPFINITY  125 So Glamorous, o tigara slim mentol care a furat amprenta buzelor lor rosii de la primul fum inhalat lent in piept .

    Pe fete le cheama Ella si Ioana. 

    Ella este miniona si are o frumusete exotica… E blonda cu parul putin sub linia maxilarului. Are o fata rotunda , ochi jucausi, veseli si foarte profunzi, in care daca privesti atent o sa vezi o mare de tristete. Dar ascunde asta in spatele sclipirilor ce-i joaca in ochi de cate ori te priveste. Are buze pline, carnoase care au tot timpu o nuanta discreta de rosu, fara a solicita ajutorul produselor de make up. Tenul ei este perfect mat de o nuanta de beige, rece. Are un stil foarte personal greu de copiat (nu ai cum sa-i copiezi atitudinea). E un spirit liber si nu se lasa incorsetata in fuste conice si pantofi cu tocul ametitor de inalt. Are o frumusete inocenta ce intoarce capete oriunde s-ar afla. E cea mai frumoasa fata pe care o cunoaste Ioana.  Nu-i place politica dar ii plac barbatii. Poate nici macar barbatii, defapt ii place sentimental pe care il are cand e indragostita. Si vrea cu disperare sa fie indragostita in fiecare zi din viata ei. Cauta pasiune doar in stare pura, si nu prea o intereseaza de unde vine. Atata timp cat o simte, o primeste de la orcine si o imparte tuturor, nu e egoista. Vrea sa fie iubita in cel mai pasional si nebun mod posibil. Cauta  un suflet de “Anna Karenina” in barbatii care-i taie calea la colt de strada. Vrea un barbat care sa-i ofere tot ce a citit ea in romanele ce le rasfoia prin liceu… si e convinsa ca exista acele suflete marete, neintelese, indragostite de aceleasi lucruri ca si ea. Vrea tot. Nu se mai multumeste cu ceea ce    au oamenii de rand de oferit. Ea nu e un om de rand si ca atare nu vrea un om de rand langa ea. Toate bune pana aici doar daca nu si-ar imagina trasaturi deosebite de caracter in oameni ce sunt meschini, mincinosi, nesiguri pe ei, ce se catara pe ea ca sa fie deasupra sa se creada superiori, castoigatori intr-o batalie care nu se da decat in sufletul lor si pe care n-o s-o castige niciodata. Daca te lupti cu tine n-o sa ai timp sa-i salvezi pe altii. E o romantica ce nu se va vindeca niciodata si cu siguranta va mai avea multe drame de indurat, dar niciodata nu o sa se resemneze. O sa caute ceea ce ii lipseste pana in ultima ei zi.

     Ioana este foarte diferita de Ella si cu toate astea parca sunt la fel. Este inalta, cu o constitutie androgina cu parul roscat ce se revarsa peste umerii ascutiti.Are fata ascutita cu pometi bine definiti si ochii ii sunt usor migdalati pe care de obicei ii accentueaza cu un eyeliner in fiecare dimineata inainte de a pleca spre birou. De obicei zambeste subtil dar acest zambet ii dezvaluie de fiecare data o gropita discreta in obraz.  Omenii care sunt in preajma ei spun adesea ca e rece. Ca nu permite nimanui sa se apropie. Ca este aroganta si adesea rea cu cei din jur. Glumele ei tintesc adesea sensibilitatea celor din jor si patrund adanc sfasiind ca o sageata. Nu vrea asta decat rareori, niciodata cu oamenii la care tine. Dar asa se intampla de fiecare data. Lume nu-i intelege stilul si nu crede ca are afectiune de oferit sau empatie pentru cei din jurul ei. E perceputa gresit.  Ea e sensibila, foarte sensibila. E introvertita , nu stie sa se faca placuta, nu stie sa se integreze. Si atunci prefera sa fie catalogata asa cum o fac cei din jurul ei. Macar in felul acesta ceilalti nu indraznesc sa o atace. Ei nu stiu ca n-ar putea sa riposteze, ca nu stie sa se  apere. Daca e inaccesibila stie ca n-o s-o atinga rautatile celor din jur… din pacate n-o sa simta nici atingerile vorbelor frumoase, n-o sa simta nicio mana pe bratul ei, n-o sa se sprijine pe niciun umar. Va trebui sa stea singura, dreapta si foarte sigura pe picioarele ei astfel incat sa nu se clatine la nicio a adiere sau furtuna.

    Stau amandoua la o masa, intr-un colt al cafenelei. Atmosfera e intima. Ella poarta un pullover crosetat cu un guler voluminos. Face o miscare discreta si lasa sa i se dezgoleasca un umar fin . Se apleaca in fata si duce spre gura paharul de vin. Se uita printre gene catre Ioana si o intreaba :

“- Dupa ce criterii si-au ales astazi alegatorii viitorul presedinte? N-am vorbit nicodata despre politica dar am un instinct puternic in ceea ce priveste oamenii  si un fler care nu m-a dezamagit pana acum. Ce vreau sa zic e ca nu poti sa ai pe fata expresia asta si sa ceri incredere. Poate ti-e justificata privirea, zambetul si atitudinea aceasta daca ai o usoara dementa, sau vreo boala ce se cere tratata in institutiile de boli mintale. ”

   Ioana isi schimba pozitia picioarelor. Isi muta lenes stangul peste celalalt. Poarta o pereche de pantofi rosii stiletto cu toc foarte ascutit ce iarna lasa cu siguranta gheata sparta sub el. Fusta conica neagra are o despicatura adanca in fata astfel incat i se dezgoleste coapsa in momentul in care termina mutarea. Trage din tigara un fum. Arunca subit o privire peste umar provocand un val printer suvitele rofii lasate libere. Se intoarce catre Ella si o fixeaza cu privirea:

“- Ce fel de barbat ar putea sa-ti conduca lumea?”

Va urma....

I was wearing Asos skirt, Mango cardigan, Stradivarius shirt, custom made boots and bag from a local boutique!











 

Monday, November 3, 2014

Please stop calling me, I'll call you back some day...



    Well, well, well….cu ce ne confruntam astazi?

    De undeva din adancuri se mai aude putin vocea inecata a constiintei mele care parca ma roaga sa fiu mai cenzurata, sa fiu mai ingaduitoare… ca sa o spun direct, imi cere sa tac si sa-mi vad de treaba mea astazi.

    Poate o sa tac… dar nu acum.

   Eu am fost crescuta si educata in spiritul tolerantei tuturor atitudinilor nepotrivite, a ingaduintei supreme si al unui dezinteres desavarsit fata de actiunile oamenilor din jurul meu si  a tinut placa inca mult dupa ce am plecat de acasa (la scoli, a nu se intelege “in lume”, desi…) . Ei si ce face o fata care a fost educata sa se poarte exemplar in societate dar acest comportament fiind “usor” impotriva firii ei naturale ( si aici intervine genetica)? Lasi capul in jos de fiecare data cand ti se cere (cred ca sunt mult prea subtila: cand spun “ti se cere” ma refer la replicile acela pe care le primesti cand tot ce vrei sa faci e sa trantesi un “bitch slap” peste fata celui ce graieste) dar cumva nu te simti confortabil s-o faci. Si faci asa un an, doi, cinspe’, douzeci cand deodata te trezesti la o varsta si-ti dai seama ca ai dezvoltat personalitati multiple (si nu e intodeauna un lucru bun ;)  ). Si defapt sunt oameni care stau langa tine de multi, multi ani, unii chiar de o viata care habar n-au ca tu doar te prefaci si te joci cu ei si ca nu esti tu cu ei.

    Acum ca a ajuns sa-mi placa jocul asta stiu ca e strict problema mea si ca asta este o consecinta a comportamentului disimulat si al caracterului inhibat atata amar de vreme, dar cateodata e obositor.

    Am ajuns in punctul acela in care vreau sa fac doar ce-mi place, cu cine-mi place si cat imi place. Printre minunatele mele calitati cu care am fost inzestrata de Natura se numara si imaginatia, pentru care sunt poate cea mai recunoscatoare… Asa ca am ajuns sa inventez tot felul pe povesti si situatii pentru a-mi justifica actiunile, dar daca e s-o iau pe-a dreapta cine vrea sa poarte urmatorul dialog:


Stai pe canapea acasa si suna telefonul:

-Alo?
- Salut, ce mai faci, n-am vorbit cu tine de 743 de zile, esti bine?
- Da…
-Da… da… Si ce ai mai facut de cand nu te-am vazut?
-Bine…
- Ar trebui sa ne intalnim si noi sa-mi povestesti cum a fost la nunta ta, cum e copilul , apropos, am aflat ca erai insarcinata de la un vecin al unui coleg al baiatului de la statia de la care alimentezi masina de 2-3 ori pe luna!!!!
- …. “WTF????” murmur pentru mine… (aia de la benzinarie n-au alte drame pe care sa le discute cu vecinii, a stagnat pretul petrolului in ultimul timp, nu si-a mai rupt nimeni o unghie? )
- Deci, ce zici?
- Pai n-am chef, sincer… dar sa stii ca sunt bine, copilul e bine, te-as intreba cum esti tu, dar nu sunt curioasa si mi-e greu sa fac conversatie de politete acum… ascult un playlist tare in fundal si nu pot sa ma relaxes  ca trebuie sa ma concentrez la conversatia asta cu tine… Te superi daca vorbim alta data? Suna-ma tu ca eu sigur o sa uit sa ma gandesc la tine!


Sau stai relaxat, toamna, la o terasa in centrul orasului:

-          De cand nu te-am mai vazut, tot te-am sunat, dar nu mi-ai raspuns la telefon, ce faci?
-          Uite am iesit sa beau un Latte si sa ma bucur de dupa-amiaza asta placuta.
-          Aaa… dragut… Ai auzit ce a facut aia, nu credeam ca e in stare de asa ceva, cum a putut, nu pot sa     inteleg (intre timp trage un scaun si da sa se aseze la masa)…
-          Scuza-ma, dar nu ma intereseaza ce a facut ea, n-am nicio parere despre asta, nu vreau sa-mi consum   energia gandindu-ma si nici sa-mi stric buna dispozitie fortandu-ma sa te ascult pentru urmatoarea       ora, cand , te rog sa nu te superi, astazi nu am chef sa te ascult sau sa te vad, si cu siguranta nu vreau   sa iei loc la masa.  Poate in alta zi. Sper ca esti ok in rest (si va rog sa ma credeti ca nu e nimic  personal, dar pur si simplu nu vreau sa socializez cu anumite persoane in anumite zile)
-          Aaaa…aaa.a… Esti o nesimtita, esti rea, esti insensibila, cum poti sa-mi spui asa ceva, nu mai vreau   sa te vad niciodata, ma duc sa iau un flacon de diazepam impreuna cu  o sticla de whisky sa uit de     tot si sa mor jignita…
-          N-am vrut sa te supar… macar te-ai gandit bine… nu o sa suferi cazand intr-o coma profunda din   care se pare ca nu vrei sa te mai trezesti, see ya!

           Asa ca inventez tot felul de scuze cand sunt in situatiile de mai sus sau atunci cand fac lucruri pe care eu mi le doresc si altii nu le inteleg (trebuie sa vorbim si despre asta intr-o zi). 



    Si mai am multe astfel de scenarii fanteziste la care apelam de cate ori am fost pusa in situatiile de a face conversatie in momentele, locurile sau cu persoanele pentru care nu eram pregatita. Si cu toata sinceritatea o spun ca era vorba doar de sincronizare… In alte momente, sau alte imprejurari mi-ar face o placere deosebita sa-mi petrec timp cu ele, dar daca in momentul in care sunt sunata si spun politicos ca n-am niciun chef de conversatie in momentul ala, ma indoiesc ca alta data mai suna, sau ca nu ma trezesc cu telefonul inchis in nas sau ce urasc mai mult tot felul de fete si pufnituri din varful boticului bosumflat…

   De ce tot timpu tindem sa credem ce e mai rau despre o persoana si nu putem doar sa concidem ”eh, azi n-are chef, e ok ,ma duc sa fac niste piscoturi”. Sunt genul de om care prefera sa ia ea legatura cu oamenii cand are dispozitia s-o faca, decat sa fie contactata in cele mai proaste momente…


Era odata o replica intr-un film: "She can always reach me, but I can't ever get her...." – Well, I’m that girl, it’s nothing personal, I’m just not in the mood for smalltalk , unless is something big and then you can text me and I’ll call you back!












Sunday, October 26, 2014

Scarry Sexy Halloween !

Mare nebunie , mare!




    Aud un zumzet continuu de cateva zile peste tot pe unde ma aflu . Cica saptamana asta e Halloween-ul! Si eu numaram zilele pana saptamana asta, dar doar ca in sfarsit ma amagesc ca dorm mai mult, trezindu-ma o ora mai tarziu, cam odata cu soarele.

    Ce nebunie si cu petrecerea astea… Daca stau bine si ma gandesc cred ca mi-e ciuda ca au inventat-o americanii (hai sa o lasam asa si sa nu intram in detalii legate de Halloween si sa vedem ca originile se trag tot de pe batranul continent, de undeva din nord).  O chestie distractiva ce rupe rutina zilnica a celor mai multi dintre noi (excludem minoritatile care practica diferite jocuri, interpretand roluri si asignandu-si identitati noi periodic… Miha, nu ma refer strict la jocuri erotice, ok? ). Uite ti se creaza un cadru perfect pentru a interpreta un alt personaj, si parerea mea e ca incerci sa te deghizezi in ceva ce ti-ai fi dorit sa devii cand o sa fii mare dar nu ai avut curaj sa o faci si ai ramas cam sters ca personalitate. Nimeni nu o sa te judece, toti fac la fel in seara asta, toti vor sa fie mai interesanti, mai curajosi, memorabili macar o noapte.

    Dar chiar “interesanti” sa fie adjectivul pe care il urmaresc ei? Am un dubiu … asa un vag sentiment ca motivul e altul… Cu gandul la acest motiv ascuns pe care nu multi l-ar recunoaste ma duc costumele domisoarelor care incerca sa fie cat mai sexy. Si au de ales dintr-o gama foarte variata, dupa cum urmeaza: sexy pisicuta, sexy asistenta, sexy scolarita, sexy diavolita, sexy profesoara, sexy vrajitoarea, sexy alba ca zapada, sexy  cenusareasa, sexy iepurasaul and so on as long as you use “sexy” in front of the cuvant . Cat despre domni? Si ei vor sa para irezistibili si incearca sa se transforme in ceea ce nu sunt in stare sa fie tot restul anului: bestii, baieti rai, pirati, printi, barbati puternici (vezi Hulk), misteriosi (Batman),  masculini (James Bond) , motociclisti… etc. .

    Toate aceste costume si atitudini sugereaza sex. N-am vazut nici macar un barabat costumat in cartof incoltit si palit sau vreo tipa intr-un costum de catea calcata de tir pe DN1. I

    In schimb copiii sunt singurii care nu au prins sensul acestui balci si inca poarta costume haioase si se distreaza copios mancand dovleci copti si cerand prin vecini acadele … Pana si mamele lor daca ar merge prin vecini sa ceara acadele ar face-o intr-un fel  sensual ,erotic de n-ar mai sti vecinii ce fel de acadele sa le dea…

    Hmmm. Who knows… Maybe is just me, dar eu am impresia ca este o ocazie pentru cei private de anumite placeri sa se deghizeze in ceea ce nu reusesc sa fie in viata reala si sa aiba un comportament pe care nu si l-ar asuma altfel…

    Astept sa-mi descrieti costumele voastre preferate sau chiar sa-mi trimiteti poze, sau mai simplu personajele voastre preferate si daca obisnuiti sa interpretati diferite roluri in viata de zi cu zi.


I was wearing Zara ankleboots, cardigan, tights and bag and H&M top!












Wednesday, October 22, 2014

You make me wanna hurt myself!

Si daca am crescut asa mult nivelul de sarcasm ar trebui sa-l si mentin… Dar cum sa fac asta? Cum sa fac asta cand eu am fost lovita, sunt la pamanat, viroza m-a doborat.


Si cum stau eu astazi si scriu aceste randuri ma tot gandesc cum as putea sa-mi strecor degetele si sa-mi strangulez amigdalele, sau sa iau o periuta de sarma si sa le frec bine, bine pana nu mai ramane decat sange si franjuri de amigdale din ele… As vrea sa pot sa prind macar una intre degetul mare si index si sa apas, incet , incet pana explodeaza.



Afara ploua…( si am inteles ca tot o sa ploua de azi inainte )

Esti pe un drum forestier intr-o  padure de conifere…

In masina e cald si placut, in surdina se aude Barry White sau… (depinde de preferinte)

Maina se opreste, cobori si simti miros de brad si ploaie, si e rece, te trec fiori….

Cativa metri mai in fata si ajungi in fata unei cabane inconjurata de brazi inalti cu crengile incarcate de stropi de ploaie….

Cerul e cenusiu… 

-          Oana si-a luat Examenul de Rezidentiat, bravo Oana!   - 

El deschide usa grea de lemn, ea intra prima.

Inauntru e cald, foarte cald. Coboara trei trepte . In centru cabanei cu spatele la usa se afla o canapea mare, de catifea, verde inchis. Perne voluminoase si o patura sunt aruncate pe jos. In fata canapelei un semineu din caramida rosie. Inauntru un foc puternic arde, lemnele  trosnind violent. Ea tresare.

Coboara treptele si se indreapta catre un fotoliu vechi, din piele de vitel. Trebuie sa fie vechi de cel putin o suta de ani si totusi pielea e moale, e fina. Isi plimba mana peste el. Fotoliul este in stanga semineului. In spatele fotoliului se afla un birou din lemn masiv. Se afla chiar sub fereastra. Pe el vede o veioza aprinsa si cateva carti, un laptop inchis si o sticla de whiskey deschisa. In continuare, pe perete, langa birou se afla cateva rafturi cu carti.

Se indreapta in partea cealalta a incaperii.

Pe partea cealalata a camerei in colt este o bucatarie mica… un blat pe colt in care se afla o chiuveta si deasupra doua dulapioare. Inauntru gaseste cateva pahare, farfurii, mirodenii si… paste. Sub blat se afla un frigider mic . E plin cu bere, trei sticle de vin, cateva branzeturi  si ceva… nu stie exact ce…

Pe blat langa chiuvete sunt imprastiate 8 sau 10 mere, nuci si un castron cu struguri. Pe acelasi perete, se afla un corp din lemn masiv cu 4 sertare, destul de inalt. Isi propteste coatele pe el si se uita printre CD-urile imprastiate pe comoda…


Dintr-o data o muzica incepe sa se auda in surdina. Nu stie de unde vine, e invaluita in muzica. Se lasa patrunsa de ritm. El o invita cu o privire sa ia loc in fata semineului. Fata ii este luminata de foc, se roseste de la caldura. El o intreaba daca vrea ceva. Ea spune soptit “Nu”.  

  Dupa cateva minute el revine si se aseaza langa ea . Are in brate un castron cu nuci …    Ea il priveste ; el intinde mana si-i cuprinde gatul. Isi plimba degetul mare in jos, spre clavicula… 

Ea vrea nuci.












Data viitoare sa dam si nume personajelor... bineinteles fictive, pentru a nu expune viata unor persoane apropiate mie ;)





Pe data viitoare!

Monday, October 6, 2014

While loving you...

    Dupa cum v-am povestit acum cateva zile am ramas "shoeless"... nici nu m-am asteptat la vreo ancheta a politiei asa ca mai in gluma mai in serios am demarat o mica ancheta pe cont propriu fara succes.

Mai jos am enumerat pasii ce trebuie urmati pentru a te vindeca de o astfel de depresie:

Step 1: Cutreiera in weekend-uri targurile din oras in cautarea botinelor disparute. Evident fara vreun succes in acel sens... dar... de fiecare data m-am intors acasa cu multe lucruri dragute care au apartinut altora si care  (daca mai sunt inca in viata dupa atatia ani) poate inca mai  tanjesc dupa ele. Asta este... ma consolez cu ideea ca nu as fi gasit aceste comori daca nu pateam necazul; despre  achizitiile de la targurile de vechituri va voi povesti alta data, acum sa revenim la cum imi jelesc eu botinele.

Step 2: Cutreiera mall-ul, poate, poate vezi ceva asemanator (in vitrina vreunui magazin sau in picioarele vreunei domisoare ce poarta tocuri de 12 la mall :))  ). Dupa o vizita scurta de 45 de minute te intorci acasa cu cateva chestii absolut superbe si tot pe atata de inutile... tot fara botine dar cu moralul ceva mai ridicat.

Step 3: Plange-te iubitului/sotului/sefului despre cat de mult iti placeau si cum ti le doresti inapoi si cum stii ca nu vei mai gasi o pereche la fel, dar ai vrea macar una asemanatoare sa-ti umple golul din... dressing. Poate primesti cadou o pereche/o suma de bani/ o marire... Poate... Daca primiti va rog sa-mi spuneti si mie ... cred ca tehnica mea are nevoie de imbunatatire.

Step 4: Screw it! Comanda-ti o pereche noua identica/asemanatoare si inca 2 perechi pe langa. Schimba-ti culoarea parului si iesi cu o prietena in oras seara sa beti ceva si bucura-te de noile "upgrade-uri"!

    Uite asa, incet, incet, s-a dus vara si parca am avut un soc weekend-ul acesta cand am trecut printr-un parc si am vazut o mie de culori in jur... Toamna cel mai bine e sa fii pictor sau alcoolic... parca te loveste o nostalgie, o usoara stare de regret (nu ti-e clar ce regreti) si dorinta de a o lua de la capat , de a te reinventa cu fiecare panza/sticla...

   Eu? Eu m-am trezit dupa amorteala care ma apucase asta vara si la fel ca acel alcoolic am spus ca de data asta n-o mai dau in bara, o sa fac totul ca la carte, toamna asta o sa mi-o amintesc forever (evident ca asta spun in fiecare inceput de toamna/primavara)... Si cam da, de fiecare data reusesc sa fac ceva memorabil (nu neaparat in sensul bun al cuvantului :p  ).





Nimic nu e un bust mai puternic pentru moralul meu decat o pasiune noua!

I was wearing Zara pants and sweater, Massimo Dutti coat, Boutique 9 shoes!















Thursday, November 7, 2013

Brighten up your day!

[EN] Remember that song "If you're happy and you know it, clap your hands..." ? Well, in my case its sounds like "If you're happy and you know it, wear your yellow skirt" .

    I just bought this dress and I know that some of you (right Clau?) may think this is not appropriate for the cold season but I love it so much and it makes me feel so good. After all, this is what clothes are about... making you feel good wearing them.

I was wearing Asos skirt, Miss Sixty boots, custom made shirt!












[RO] Fusta aceasta este una dintre ultimele mele achizitii. Desi este foarte usoara, din voal, usor transparenta si unii ar considera ca nu este potrivita acestui sezon, cred ca exact aceste proprietati o fac perfecta pentru un sezon care prin definitie este morocanos, intunecat, friguros, ploios.

    De cate ori ma uit in jurul meu pe strada vad oameni care merg cu capetele plecate, infofoliti in paltoane negre sau gri care parca nu au niciun motiv sa zambeasca. Cu totii avem griji si probleme dar daca incerci sa schitezi un zambet in coltul gurii cu siguranta nu o sa inrautatesti lucrurile ;).

    Incerca, poate o sa te simti chiar bine!

Share it!

You may also like

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...