The reason of my existence

   Si astazi ii multumesc divinitatii care mi-a trimis acum cativa ani idea de a-mi face un blog de stil personal (adica cum ma imbrac io toata ziua). Si nu am facut acest blog pentru a-mi etala stilul si outfit-ul  in mediul online, pe retele de socializare, pentru a avea sponsorizari si a primi laude si flori. Nu vanez complimente si nici nu ma simt flatata cand imi complimenteaza lumea activitatea/blogul. Am facut acest lucru doar pentru a-mi putea justifica dependent de shopping. Dar cum sa recunosc asta acasa?? Exclus! Asa ca mai jos vedeti motivul oficial pentru care imi pierd atata timp din viata:

    “Dragul meu, dar nu fac shopping de placere, urasc sa merg prin magazine, sa pierd ore in sir proband rochite si bluzite in cabinele acelea claustrofobe. Sa stau la cozi minute intregi, sa vanezi articole la reduceri pe site-urile retailer-ilor de fashion, sa fac comenzi de pe partea cealalta a globului, sa umblu pe la oficiul  vamal dupa te miri ce nimicuri sau sa ma cert cu tanti de la oficiul postal ca nu-mi gaseste nu stiu ce colet.

   Crezi ca-mi place sa-mi traiesc viata in felul acesta cand as putea sa stau lejer intr-o pereche de jeansi  si slapi tragand alene dintr-o tigara si uitandu-ma in zare cum se scutura si ultimile frunze din pomi, cum s-a mai dus un an si eu am stat lejer intr-o pereche de jeansi toata vara meditand la cum trece vremea si eu raman mereu la fel, mereu aceasi, ca nu fac nimic …”

  Nu, eu fac shopping de nevoie. Ma chinui in fiecare zi in haine cambrate, perfect calcate, in  straturi suprapuse de diferite texture, fuste conice, si pantaloni cu talia inalta, sufocanta, taioare stranse in talie, platforme halucinant de inalte, tocuri cui si barete peste glezne, pulovere supradimensionate, esarfe  mai voluminoase decat un televizor din anii ’90. Palari care imi turtesc coafura la care am lucrat o ora si jumatate, genti minuscule care doar imi tin mainile ocupate sau supradimensionate care goale atarna mai greu pe umar decat un sac de cartofi, si pot continua asa mult si bine.

  

  Ei, daca vrei sa stii eu sufar atat pentru blogul acesta nenorocit care mi-a mancat timpul, tineretea, energia si banii. Doar trebuie sa postez constant si nu pot sa pun poze cu mine imbracata in aceleasi haine de fiecare data.

Ce-o sa zica lumea:

 “-Uita-te si la asta, n-are in ce sa se mai imbrace… daca nu i-am vazut poseta asta de 20 de ori. Cred ca nici nu are alta, toapa!

       - Da, fata, am vazut si eu. La ce dracu se mai pune pe toate site-urile sa se dea mare ca io oricum am mai multe lucruri si de firma, nu ca ea, cica “trifted”, auzi la ea, nici nu e cuvantul asta in dictionar, doar ca eu am decenta domn’le, nu sa apar asa pe toate paginile pe internet.

        - Pai da fata, dar daca alta treaba n-are toata ziua decat sa se pozeze . Are si ea nevoia sa se vada  si sa ii spuna altii cat de minunata e in fiecare zi. Are probleme, oricum noi suntem mai minunante  si avem haine mai multe, pe care le schimbam in fiecare zi si dupa aia nu le dam la saraci ca doar nu vrei sa o vezi pe aia din intersectie imbracata ca tine, noi le tinem si ni le turnam in cap cand ne plictisim acasa.”

   Deci Doamne fereste sa vorbeasca lumea asa despre mine, de aia imi iau haine multe, multe. Ca sa pot sa ma ridic la nivelul acestor "minunate".

Astept comentariile voastre cu cat de superba sunt pana saptamana viitoare. Dupa aia nu ma mai intereseaza!

I was wearing Zara Jeans and sandals, Hugo Boss shirt and bag from a local boutique!

My beautiful talented photo assistant