Am inceput de atatea ori articolul acesta si de fiecare data l-am
sters. Am reformulat ideile de cateva ori, si tot nu e cum vreau sa fie.
De 2 ori am vrut sa-i dau drumul pe blog si m-am oprit. Asa ca o sa fiu cat de
evaziva pot si va las sa intelegeti fiecare ce vreti si sa relationati daca
aveti cu ce.
Vreau sa vorbim despre prietenii aceia care au o imagine perfecta
la exterior. Se ofera intotdeauna sa te ajute si daca ai vreodata nevoie de
ceva, sa apelezi fara ezitare… asta pana cand, intr-adevar, ai nevoie de ajutor
si atunci gasesc o scuza sa se eschiveze, dar cu toate astea “daca te pot
ajuta cu ceva, cu altceva sa-mi spui neaparat, stii ca as face orice pentru
tine”.
Vorbim despre prietenii
aceia care-ti promit ca te vor sustine si vor fi alaturi de tine, dar ce sa vezi,
au uitat de promisiunile acelea ce le faceau in serile de vara in briza usoara
a serii. Au uitat cu totul ca au promis, pentru ei au fost vorbe.
Vorbim despre cel ce-ti
desena tablouri minunate si cu care faceai planuri si iti creai sperante… de
care el a uitat cu totul cand a venit iarna… tu tot astepti un raspuns .
Astepti sa se uite in ochii tai si sa-ti spuna ca a gresit, ca nu trebuia sa-ti
promita lucruri pe care stia ca nu este in stare sa le duca la sfarsit. Nu trebuia
sa-ti dea iluzii. Nu aveai nevoie de atatea palme peste ochi. Fiecare
dezamagire a fost usturatoare si nu prea
ti-ai revenit dupa niciuna. Le-ai strans pe toate intr-o cutiuta care acum
nu-si mai inchide capacul deoarece sunt prea multe si dau pe dinafara. Si tot
astepti in fiecare zi o justificare… De ce-mi promiti atat de multe cand nici nu ti-am cerut nimic, cand stiu ca o sa ma dezamagesti din nou? Doar dezamagiri cu fiecare promisiune…
De-a lungul vremii au fost mult prea multe persoane carora eu nu
le-am spus “nu” niciodata si de-a lungul vremii au fost mult prea multe
raspunsuri “nu” directe sau implicite pe care eu le-am primit.
Mama zicea cand
eram mica ca daca faci bine neconditionat o sa fii fericit. Well, nu-i chiar asa
pentru ca daca tu depui eforturi pentru fericirea si binele altuia, te neglijezi pe tine si nevoile tale, si nu esti
rasplatit in niciun fel apar frustrarile, pe care eu una nu le gestionez bine,
de unde rezulta o stare de nemultumire, nervozitate, irascibilitate si
frustrare la adresa altora. Am un
respect deosebit pentru cei ce reusesc sa fie oameni deosebiti, dare eu, una, n-as
putea niciodata sa fiu fericita sau impacata cu mine tot plimband cainele
vecinului in fiecare duminica cand el nu-mi uda plantele nici macar cat sunt
plecata in concediu, de doua ori pe an.
Va invit sa definiti prietenia. Ce asteptari aveti de la prietenii vostri, ce daruiti prietenilor si ce limite ale tolerantei aveti.
Ohoo, ce ma regasesc in cuvintele tale. Mi-am luat-o peste ochii de atatea ori incat ar trebui sa port doar ochelari de soare sa nu vada:)))
ReplyDeleteSi mie mi-e greu sa zic nu, si de fiecare data primesc o lectie, dar nu invat din ea.
Nu pot sa zic nu si pic de proasta. Nu cred ca mai exista prietenii sincere....
Stim stim stim...cred ca, si nu vreau sa spun ceva prost, dar cred ca si noi am fost poate uneori a bad friend. Dar sincer asa mi-am ars la prietenii, dar vad ca imi place ca tot continui sa fiu naiva. Super faine pozele!!!:D
ReplyDeletehmm...cred ca sunt o norocoasa, eu si prietena mea, aniversam 45 de ani impreuna fara oprire!!!
ReplyDelete