Shit happens...
Zilelele ce au trecut au fost foarte ciudate.
Nu-ti
dai seama cum te impacteaza lucrurile ce ti se intampla, oamenii pe care ii
cuosti, deciziile pe care le iei… Si cu toate astea vine o clipa cand simti ca
ceva nu e in regula, nu stii ce e, de unde e, e doar un feeling ciudat pe care
il ai.
Daca tragi aer adanc in piept si incerci sa te concentrezi la ce a
declansat aceste emotii iti dai seama de felul in care oamenii te-au atins si
cum te-au transformat. Poate, insesizabil initial, pana cand vine o vreme cand
s-ar putea sa le fii recunoscator pentru tot ce ai devenit in ultimii ani. Ei
nu stiu cum te-au influentat, nici macar tu n-ai stiut. Catodata te concentrai
sa-ti aduci amintele numele lor, nestiind felul in care ti-au impactat lumea si
ca odata ce vei constientiza efectul lor nu o sa-i mai poti uita niciodata.
Exista o chimie si o compatibilitate intre oameni impotriva careia nu ai cum sa te impotrivesti. In orice fel de relatii, profesionale, personale, din punctul meu de vedere acesta este lucrul care conteaza cel mai mult. Chimia nu dispare foarte usor, doar este inhibata reactia noastra din cauza altor factori cum ar fi comunicarea, de exemplu. Felul in care comunici... sau nu ifluenteaza felul in care celalalt reactioneaza. Toti interpretam gesturile, vorbele, unii mai mult, altii mai putin, in functie de imaginatie, in functie de situatie dar cel mai adesea prin prisma subiectivismului sau.
Am inceput sa bat campii... Nu e cea mai buna zi a mea, defapt n-a fost o saptamana prea buna din punct de vedere emotional... Cineva mi-a turnat o galeata de "mixed fillings" in cap si acum trebuie sa astept sa se usuce... si sa treaca. Nu stiut despre ce e vorba, nu stiu sa pun punctul pe "i". It just sucks and I want to go back to being indifferent.
El sta in picioare, cu spatele la ea, se sprijina cu palmele de birou, capul este plecat in jos. Pe birou, langa el, un pahar de whiskey.
Ea sta in pat, cu picioarele stranse sub ea, imbracata neglijent intr-un dessous. Are parul ciufulit si ochii ii lucesc. Sunt umezi, a plans. Rimelul i s-a scurs pe obraji, are palmele rosii si umede si strange puternic cersaful in pumni, ar vrea sa-l rupa. Se uita la el, el n-o vede... Ii zambeste cald, cu afectiune. A tinut la el... doar ca n-a stiut asta pana acum.
- Imi pare rau ... imi pare rau pentru tot! Te rog nu plecaaa...
Intinde mainile goale catre el. El isi indreapta spatele, isi trece mainile prin par si sufla greu.
- Mi-ar placea sa ramai. Fa ceva... Nu plecaaa... Incepe sa planga din nou. Eu ce o sa fac? Ai insemnat atata pentru mine. Eu nu as fi fost fara tine. Mi-ai dat sens si directie. Ce o sa se intample in continuare? Nu o sa mai fie nimic fara tine... Te roooog... Mai staaaai...
Se intoare cu fata la ea:
- O sa fie totul OK, nu te speria. Lucrurile astea se intampla. O noua aventura ma asteapta acum. Linisteste-te.
Se aproprie de ea, se apleaca de-asupa ei si-i sterge lacrimile cu o mana, dupa care ii mangaie incet obrazul. Ea isi sprijina fata in palma lui. Nu vrea sa renunte la atingerea lui.
El is sopteste incet:
- Multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine atata timp si ca m-ai sprijinit si ai crezut in mine neconditionat. Cuvintele tale inseamna mult pentru mine.
- Trebuie sa plec, capul sus, cine stie unde ne duce viata, poate o sa ne mai intalnim.
O saruta pasional, se intoarce , iese din camera si inchide usa dupa el. Sunetul acesta ei i se pare surd, rece, ascutit. A plecat dar ceva din el a ramas acolo, cu ea. Ii simte mirosul, ii simte gustul ii aude vocea, povestea.
Ea stie ca ca ea o sa fie bine, dar nu e sigura ce o sa se intample cu el. A fost tot timpul un barbat puternic, curajos, sigur pe el , autoritar, dar totusi, are un feeling ciudat. Nu l-a crezut.
