You blow my mind

    Daca e ceva ce ma scoate din sarite si ma enerveaza super tare, dar foarte tare sunt adultii de 32 de ani, de 49 de ani, de 53 de ani, de 65 de ani care se poarta precum adolscentii. Au o incapatanare specifica acestei perioade si atitudine corespunzatoare (si aici ma refer la faptul ca se bosumfla cand nu le convine ceea ce spui, nu recunosc ca s-au suparat, nu-ti spun de ce, dimpotriva iti spun ca tu te porti copilareste, nu mai vorbesc cu tine, te ignora, dar la aceasta varsta justifica acest comportament cu lipsa timpului, cu faptul ca sunt foarte ocupati sau implicati in proiecte ce ii solicita foarte mult, etc.).

    Eu fiind o persoana foarte retinuta si de obicei calculata in ceea ce priveste atitudinile necorespunzatoare (reprosuri, suparari, manifestari ale furiei), cu greu ma controlez cand dau de o astfel de persoana sau mai bine zis de o situatie in care un individ trecut si de adolescenta si de prima tinerete, educat, citit, cu experienta.  Imi vine sa sar in picioare sa iau un bolovan/monitor/janta/cuptor cu microunde/boxa/laptop/cric etc (ati prins ideea) si sa-l arunc in prima fereastra/masina/ televizor/monitor care-mi sare in ochi, asta dintr-un efort de a muta tinta de pe fata personajului nostru, gest insotit de un tipat puternic prin care sa eliberez toata furia generate de acest  “forever baby “ guy * .

        Unii oameni nu pot face fata unui raspuns pe care nu si-l doresc, unui refuz, unei amanari, faptului ca in momentul acela ai altceva de facut. Si nici nu mai e loc de explicatii deoarece momentul a zburat. S-a bosumflat, iti spune ca nu mai poate sta ca are ceva treaba si uite asa dispare cateva zile . Eee, acesta este momentul pe care il descriam la *. Nu stiu de ce nu pot sa ignor aceasta atitudine si sa-mi vad de treaba mea, dar ma ia un val de furie pe care nu-l pot  controla.