Chaos!

    O provocare destul de mare pentru mine e ordinea. Ordinea in toate formele ei. De la o viata ordonata, organizata, la un stil ordonat de gandire, de structurare a prezentarii, a informatiei, de organizare a modului de lucru, de organizare al dressing-ului, de a organiza un eveniment, o vacanta.  

    

    In momentul in care imi vine o idee parca incep sa-mi curga prin fata ochilor toae detaliile si incerc din zbor sa le bifez pe toate, de-o data daca se poate… si in urma experientei capatate datorita exercitiuliu in ultima vreme si reusesc sa termin o treaba sau sa organizez un eveniment mult mai repede decat ar fi normal (sau decat ar face-o altii) fara liste peste liste, fara decizii gandite si razgandite de sute de ori. Nu stiu daca e bine sau nu, dar acesta este modul meu de lucru. Odata ce-am luat o hotarare stabilesc foarte repede pasii ce trebuie urmati si iau decizii pe care mi le asum in urma unei analize fulgeratoare a implicatiilor ce pot aparea. Nu am spus  multe ori “daca as putea as fi proceda altfel”.

     Altfel spus nu ma sperie prea tare haosul pentru ca in felul meu pot sa descalcesc orice ghem incurcat destul de repede si pot intinde si sfoara. Cred ca am devenit asa deoarece nu am putut sa astept sa mai ia altii decizii pe care le cantareau si analizau, masurau toate riscurile si posibilitatile pana se risipea ocazia de a mai putea lua vreo decizie… Cate oportunitati s-au pierdut … Cate ocazii am avut … Si asteptam, si asteptam si timpul trecea si nimic nu se intampla. 

    Dintr-o frica de necunoscut, frica de responsabilitate, cei ce trebuiau sa fie factori decisivi puneau ochii in jos si spuneau ca mai trebuie sa se gandeasca, sa planifice sa fie siguri ca iau cea mai buna decizie… pana era prea tarziu pentru orice decizie. Atata timp cat nu exista riscul sa mor executata in fata unui pluton datorita unei decizii neinspirate sunt decisa sa incerc si sa ma arunc cu capul inainte in urma unei analize scurte si la obiect. 

    Niciodata nu o sa ma uit in meniul unui restaurant si sa nu stiu ce sa aleg. Nu o sa intru niciodata intr-un magazin si sa nu stiu care rochie imi place mai mult, nu o sa merg niciodata la coafor si sa nu stiu ce culoare la par vreau sa am cand ies pe usa . Si in putinele dati cand voi parea nehotarata voi fi doar ca stiu ca ceea ce vreau eu nu este ceea ce vrea interlocutorul meu sa auda, si atunci voi cauta un mod placut de a-i spune parerea mea, si de a incerca sa nu-i impun (acesta este un alt defect de-al meu, tind sa impun oamenilor anumite lucruri doar pentru ca eu m-am hotarat si stiu exact ce vreau si atunci din dorinta de a nu mai pierde timp cu explicatii si convigeri impun o solutie , prezint o decizie , care s-ar putea sa sune destul de agresiv, gen “facem asa…”, “mergem acolo…” , fara sa intreb daca si ceilalti sunt de acord).

    Dar nu cred ca mai am rabdare o saptamana sa dezbatem unde mergem in weekend cand o asemenea decizie o poti lua in 10 minute cel mult. Sau unde mergem in concediu, sau ce film sa vedem, sau unde mergem sa mancam, sau…

    Cam asa a fost si cu outfit-ul de mai jos... Pur si simplu era tarziu, intarziasem si nu am mai putut gandi unul. Am luat ce aveam la-ndemana confortabil si calduros si asta a fost. Si ce daca nu mai faceti distinctia intre mine si un homless ce sta sub podul Michelangelo? Asta este, eu m-am simtit extraordinar!

I was wearing Zara jeans, scarf and t-shirt, random scarf sweater and cardigan and borrowed hat :) !