If I were a boy

Jingle bells, 

Jingle bells

This is the sound of my heart these days, it goes like this instead of boom, boom!

   Sunt asa entuziasmata ca incepe sezonul sarbatorilor de iarna.  Tot ce mi-as mai putea dori ar fi un strat de 30 de centimetri de zapada si... un buget mai generos daca nu se poate nelimitat pentru a-mi decora casa mea cea noua si draguta in ton cu sezonul.

    Deci stiu ca voi avea o atmosfera festiva in urmatoarele saptamani in casa, stiu ca va fi decorata extraordinar, stiu ca voi bea multe pahare de vin, stiu ca voi asculta zeci de playlist-uri de sezon, stiu ca fetita mea va avea cel mai mare ciorap de agatat deasupra semineului, eu, ca de obicei voi fi minunata si rochia mea va fi exceptionala dar ca totul sa fie perfect, subtil, ii sugerez si sotului meu doua tinute care se vor integra perfect in conceptul meu.

    Nu vreau sa vad doamne elegante care au acordata interes evenimentului alegandu-si cu grija toalete deosebite,  insotite la petreceri de domi in jeansi sau si mai rau, cel mai rau... - SHOCK -, adidasi.

    Asa ca de data asta m-am gandit la ei si trebuie sa fiu sincera ca am fost putin impinsa de la spate de la cei de la Bonobos care m-au rugat sa le propun si domnilor niste variante de tinute pentru sarbatori.

    Asa ca in functie strict de preferintele personale aveti mai jos doua propuneri, dominlor:

    Prima varianta pentru o petrecere intr-un cadru mai intim, printre prieteni si alaturi de familie, acasa. E musai sa va invartiti in jurul unei canapele tapitata cu velur verde inchis, de preferabil sa plimbati de colo colo un pahar cu whisky in mana, sa aveti un parfum discret dar bine definit si neparat pe coloana sonora sa fie ceva gen Al Green sau Bing Crosby. 

    Ca o a doua varianta va propun un tuxedo clasic. Acum ca sa fiu sincera pana la capat, trebuie sa ai o silueta perfecta ca sa-mi placa look-ul acesta. Cat despre styling nu sunt multe de spus; o camasa uni perfect fitted, o cravata sau un papion simplu, o pereche de pantofi eleganti. Dar degeaba povestim pentru ca efectul final il vor da detaliile, finisajele si atitudinea.
Aveti in planuri vreo chermeza cu staif de sarbatori, this is how you do it  !

I don't want you to be my friend

    Am inceput de atatea ori articolul acesta si de fiecare data l-am sters. Am reformulat ideile de cateva ori, si tot nu e cum vreau sa fie. De 2 ori am vrut sa-i dau drumul pe blog si m-am oprit. Asa ca o sa fiu cat de evaziva pot si va las sa intelegeti fiecare ce vreti si sa relationati daca aveti cu ce.

   

    Vreau sa vorbim despre prietenii aceia care au o imagine perfecta la exterior. Se ofera intotdeauna sa te ajute si daca ai vreodata nevoie de ceva, sa apelezi fara ezitare… asta pana cand, intr-adevar, ai nevoie de ajutor si atunci gasesc o scuza sa se eschiveze, dar cu toate astea “daca te pot ajuta cu ceva, cu altceva sa-mi spui neaparat, stii ca as face orice pentru tine”.

    Vorbim despre prietenii aceia care-ti promit ca te vor sustine si vor fi alaturi de tine, dar ce sa vezi, au uitat de promisiunile acelea ce le faceau in serile de vara in briza usoara a serii. Au uitat cu totul ca au promis, pentru ei au fost vorbe.

     Vorbim despre cel ce-ti desena tablouri minunate si cu care faceai planuri si iti creai sperante… de care el a uitat cu totul cand a venit iarna… tu tot astepti un raspuns . Astepti sa se uite in ochii tai si sa-ti spuna ca a gresit, ca nu trebuia sa-ti promita lucruri pe care stia ca nu este  in stare sa le duca la sfarsit. Nu trebuia sa-ti dea iluzii. Nu aveai nevoie de atatea palme peste ochi. Fiecare dezamagire a fost usturatoare  si nu prea ti-ai revenit dupa niciuna. Le-ai strans pe toate intr-o cutiuta care acum nu-si mai inchide capacul deoarece sunt prea multe si dau pe dinafara. Si tot astepti in fiecare zi o justificare… De ce-mi promiti atat de multe cand nici nu ti-am cerut nimic, cand stiu ca o sa ma dezamagesti din nou? Doar dezamagiri cu fiecare promisiune…

    De-a lungul vremii au fost mult prea multe persoane carora eu nu le-am spus “nu” niciodata si de-a lungul vremii au fost mult prea multe raspunsuri “nu” directe sau implicite pe care eu le-am primit. 

  

    Mama zicea cand eram mica ca daca faci bine neconditionat o sa fii fericit. Well, nu-i chiar asa pentru ca daca tu depui eforturi pentru fericirea si binele altuia, te neglijezi pe tine si nevoile tale,  si nu esti rasplatit in niciun fel apar frustrarile, pe care eu una nu le gestionez bine, de unde rezulta o stare de nemultumire, nervozitate, irascibilitate si frustrare la adresa altora.  Am un respect deosebit pentru cei ce reusesc sa fie oameni deosebiti, dare eu, una, n-as putea niciodata sa fiu fericita sau impacata cu mine tot plimband cainele vecinului in fiecare duminica cand el nu-mi uda plantele nici macar cat sunt plecata in concediu, de doua ori pe an.

    Va invit sa definiti prietenia. Ce asteptari aveti de la prietenii vostri, ce daruiti prietenilor si ce limite ale tolerantei aveti.

 

How to be the perfect Christams party host

    N-am fost niciodata o gazda perfecta... nici macar placuta... daca stau sa ma gandesc bine, cred ca nu am organizat nicio petrecere pana acum.

    Nu sunt o persoana carismatica, n-am glume spumoase pe placul audientei, conversatiile decurg destul de greoi cu persoanele din afara anturajului meu. Nu sunt indiscreta sau curioasa, nu pun multe intrebari si nici nu-mi face placere sa raspund. Nu flirtez si nu fac complimente prea des.

     De ce particip totusi la petreceri? Cum va spuneam cu ceva vreme in urma pentru ca-mi place sa ma joc, sa interpretez roluri. Petrecerile sunt o buna ocazie sa-ti creezi un personaj si sa intri in pielea lui. Si sa nu mai vorbim de ocazia pe care o ai sa imbraci o rochie care-ti vine superb si pe care ai cumparat-o cu ceva vreme in urma stiind ca o sa vina o zi si pentru ea. Asta ce ma mai ajuta, si de astea multi au impresia ca imi place atentia, ca o acaparez natural, ca am carisma... Aiurea, sunt praf. Noroc ca am  vazut multe filme si am multa inspiratie si imaginatie.

    Uite asa din una in alta si din cauza spiritului meu de initiativa am ajuns sa organizez o petrecere de Craciun pentru 130 de oameni. Singurul lucru pe care nu l-am luat in calcul a fost lipsa mea de creativitate si sociabilitate. Cum sa fac treaba asta sa iasa bine si sa mai fie si pe placul invitatilor? Well... acum e cam tarziu pentru intrebarile acestea existentiale. I have nothing and I have to work with it.

    Oamenii nu coopereaza si asta imi ingreuneaza foarte tare treaba. De ce nu pot intra, oare, in joc fara atatea comentarii. Ideea e sa ne distram putin.

     Cum sa faci fericiti (macar multumiti) o suta si ceva de oameni? Cum iti faci timp sa socializezi cu toti? Cum gestionezi nemultumirile si observatiile lor? Pffff... nici nu mai continui ca simt ca n-am nicio sansa. Si nici macar n-am ajuns la discursul pe care il voi sustine in fata lor. (Decat sa vorbesc in public, mai bine arunc pe mine o plasa de pescuit si plec, pe jos, prin oras)


    Deci astazi nu va voi spune cum sa fiti o gazda perfecta - pentru ca habar n-am , ci astept sugestii din partea voastra - pentru ca trebuie sa fiu!

I was wearing Massimo Dutti coat, custom made boots, bag and dress from a local boutique;

Cum sa-ti scoti colegii din sarite in 7 pasi simpli!

    Cativa pasi simpli pentru a-ti scoate colegii din sarite:

    Cred ca fiecare dintre noi are cel putin un coleg pe care mai degraba  ar vrea sa-l vada inecat cu pene de strut decat sa-i mai tolereze o zi glumele proaste si atutudinea deplasata de la locul de munca .

    In urmatoarele randuri va voi schita portretul unui astfel de coleg. Cel putin al celei care reuseste sa-mi dezvolte abilitati de autostapanire a iesirilor irationale si a nebuniei incontrolabile pentru care, sincer, nu stiu de ce trebuie sa raspund eu. Orice reactie nepotrivita este provocata de o persoana . Asa ca vina ar trebui sa fie a celui ce vorbeste tampenii atat de mari ce depasesc toleranta ta la prostia si  rautate . Tu nu i-ai fi rupt o tastatura de dintii din fata daca in dimineata aceea te-ar fi ignorant, nu ti-ar fi adresat nicio tampenie, nicio rautate.  

    Din pacate (poate daca asta nu s-ar fi intampla nu s-ar mai fi ajuns aici) o vezi de cate ori ridici nasul din monitorul tau. De auzit n-o prea auzi ca ti-ai format un sistem de a ignora tot ceea ce iese din gura ei, indiferent daca iti este adresat sau nu. (Ti-ai dat seama ca este exclus ca vreodata sa spuna ceva inteligent sau interesant). O vezi cum sta incruntata tot timpu cu fata ingropata in calculator, mie una imi lasa impresia ca nu prea pricepe multe… De ce i-o fi asa greu si dupa atata amar de vreme de cand face treaba ei de maimuta dresata? E genul acela de om pe care nu-l remarci niciodata cand trece pe langa tine pe strada si cu siguranta nu s-ar remarca nici la lucru daca n-ar fi atat de rau (e o treaba sa te stie lumea  ca scorpia  biroului). O vezi cum ridica botul deasupra monitorului de cate ori se intalnesc doi sau mai multi colegi la o vorba (cine stie ce barfa interesanta mai afla). Si s-o vezi , daca e prea departe sau se vorbeste in soapta, cum se incrunta, mijeste ochii , inceteaza orice activitate, orice fosgaiala, doar, doar aude despre ce e vorba.  Eu, jur, ca nu inteleg oamenii astia. Simte tot timpu nevoia sa intre in conversatie (si de fiecare data o da de gard cu o tampenie).  Cei care nu sunt obligati sa o tolereze o ignora cu desavarsire dar ea insista sa aduca completari care nu sunt necesare, pareri personale neinteresante si informatii fara valoare. Doar bruiaza cursul conversatiei. Este ignorata de fiecare data si cu toate astea ea insista. La inceput mi-era rusine (bunul simt, ce sa-i faci) sa nu-i arunc macar o privire asta daca nu ma intrerupeam sa-i raspund, dar am devenit expert in a ocoli, a o ignora, a ma preface ca nu exista. Si cu toate astea insista. Cata perseverenta… e de apreciat intr-un fel. De cate ori arunc cate o gluma (si glumele mele nu sunt pentru oricine, sunt mult prea subtile si sarcastice ca sa le prinda tot omu') tinde sa arunce o replica total nepotrivita ceea ce n-o face decat sa ne arate  la ce nivel e dominsoara. Si rade si ea la gluma… nu stie ca ea e gluma.

Acum ca v-am creionat portretul colegului iritant de la birou, hai sa vedem cum reusim in cativa pasi simpli sa ne scoatem din sarite si cel mai linistit coleg:

1.       Intri dimineata in birou putin dupa ora 8 si faci o remarca total nepotrivita despre un coleg cu care nu ai nicio tangenta, gen:

 “-Uite ce e pe biroul tau, dar ai avut timp sa-ti faci o cafea…” – Dude, WTF is your problem???

“- Toata ziua stai cu castile alea pe urechi, aici ai venit sa lucrezi, nu sa te distrezi”- Double WTF!!! Nu te-ai gandit niciodata ca aceste casti impiedica sunetele tale sa atenteze la urechile mele??

2.       Daca ajungi inaintea colegilor intimpina-i in felul urmator:

“- La ora asta se vine la lucru?” - Fuck off, am preferat o partida de sex azi-dimineata decat 20 de minute in plus cu fata ta.

“- Iar te-ai impopotonat de parca mergi la interviu/nunta/cumetrie” – Nu draguto, asta se cheama tinuta business/office si denota respect fata de tine si de mediul in care lucrezi, sa fi curat, prezentabil si sa mirosi bine. Acum daca tu iti iei o camasa doar cand mergi la interviu si high waste pencil skirt doar la petrecerea de Revelion este o mare problema… a ta.

3.       Un coleg de-al tau invita la o negociere un posibil client/ furnizor. Il serveste cu o cafea si la ora 12 fac o pauza pentru a lua pranzul. Foloseste una din urmatoarele replici la adresa lui:

“- Pai aici nu mai munceste nimeni in afara de mine, uita-te si tu, sta la cafele in loc sa stea cu degetul in mouse ” – Cu o cafea te-as servi si pe tine daca ai veni la mine, inainte sa-ti trantesc usa in nas, se cheama bun simt.

“- Normal ca acum mananci pe banii firmei, deabia asteptai o ciftea pe gratis” – se numeste socializing, atunci cand incerci sa formezi o legatura cu o persoana in vederea obtinerii unor beneficii comune si de a lega parteneriate de durata intre cele doua companii pe care 2 persoane le reprezinta (in cazul de fata);

4.       Comentezi de fiecare data intr-un mod rautacios ideile, comportamentul, imbracamintea,

         actiunile, vocea, parfumul, mancarea, manichiura, inaltimea, greutatea, culoarea parului… etc. ale celorlalti colegi care nici macar nu ti-au cerut o impresie – Pisi, hai sa-ti spun ceva tie si celorlalte ca tine: Stiu ca nu ai cum sa-ti dai seama ca nu ai pic de eleganta, simt estetic, finete, inteligenta, simtul umorului si bun simt, calitati care poate ar putea sa iti permita sa-ti dai cu parerea in cele de mai sus asa ca mai bine taci, macar asa exista o sansa mica sa nu te faci de ras; daca esti umil macar poate primesti compasiune in schimb;

5.       Ridici tonul la ceilalti colegi atunci cand superiorul tau direct lipseste, iar in prezenta lui esti cel mai mare lingau pe care noi ceilalti l-am cunoscut (acum pe bune ca eu nu inteleg cum majoritatea celor care sunt lingusiti de astfel de paraziti nu-si dau seama ce tin langa ei, niste serpi cu ochi de vitel in prezenta lor) -  Well… cunoastem cu totii genul de libidinos de birou!

7.       Nu respecti intimitatea celorlalti, le invadezi tot timpul spatial personal , le adresezi tot felul de vorbe si tinzi sa-i corectezi, sa intervii (nu stiu exact ce te face expert, dar de obicei gasesti tu o justificare) cand NIMENI NU TE BAGA IN SEAMA!

Lista poate continua… forever, primesc doaza de inspiratie pentru sequel-uri in fiecare zi, dar ma gandesc ca este suficient deocamdata!

    De obicei genul acesta de personaj se regaseste in indivizi insipizi, fara aspiratii, fara hobby-uri, frustrati, care nu au excelat niciodata la nimic, se chinuiau sa ramana intr-o zona de mediocritate, nu au fost populari in niciun anturaj, nu au prieteni, au fost parasiti. Au crescut in familii disfunctionale nu au avut parte de afectiune si apreciere in perioada de formare din partea parintilor, unii au avut parte de greutati in copilarie si au prins o ura fata de cei ce cresteau normal, etc.

Nota: Personajele descrise sunt fictive si orice asemanare cu "oameni adevarati" este pur intamplatoare! :)

Voi aveti colegi care va strica dispozitia la birou/scoala? Ce masuri si atitudini adoptati?

Fusta este de vanzare AICI!

Two girls discussing politics!

    Prima zi dupa alegeri, 2 prietene sa intalnesc sa discute politica. Sa analizeze rezultatele primului tur de scrutin si  ceea ce a generat acest rezultat. Adica care au fost punctele forte ale fiecarui candidat si sa analizeze strategia de campanie.

    Planul suna bine, doar ca detaliile de cadru au schimbat usor nuanta dezbaterii. Poate ca daca discutia ar fi avut loc dimineata la 8 fara 10 intr-o cafenea din centrul business al Timisoarei, cu cateva ziare proaspete pe masa langa care, pe o farfurie, la fel de proaspete, doua croissant-e, discutia ar fi decurs altcumva.

      Din pacate (sau din fericire) intalnirea a avut loc seara la ora 9 intr-un bar din centrul orasului, scaldat intr-o lumina difuza si la un pahar de vin. Fetele au asortat la acest pahar si la buzele rujate puternic cu un ruj rosu, rezistent la transfer, Max Factor  LIPFINITY  125 So Glamorous, o tigara slim mentol care a furat amprenta buzelor lor rosii de la primul fum inhalat lent in piept .

    Pe fete le cheama Ella si Ioana. 

    Ella este miniona si are o frumusete exotica… E blonda cu parul putin sub linia maxilarului. Are o fata rotunda , ochi jucausi, veseli si foarte profunzi, in care daca privesti atent o sa vezi o mare de tristete. Dar ascunde asta in spatele sclipirilor ce-i joaca in ochi de cate ori te priveste. Are buze pline, carnoase care au tot timpu o nuanta discreta de rosu, fara a solicita ajutorul produselor de make up. Tenul ei este perfect mat de o nuanta de beige, rece. Are un stil foarte personal greu de copiat (nu ai cum sa-i copiezi atitudinea). E un spirit liber si nu se lasa incorsetata in fuste conice si pantofi cu tocul ametitor de inalt. Are o frumusete inocenta ce intoarce capete oriunde s-ar afla. E cea mai frumoasa fata pe care o cunoaste Ioana.  Nu-i place politica dar ii plac barbatii. Poate nici macar barbatii, defapt ii place sentimental pe care il are cand e indragostita. Si vrea cu disperare sa fie indragostita in fiecare zi din viata ei. Cauta pasiune doar in stare pura, si nu prea o intereseaza de unde vine. Atata timp cat o simte, o primeste de la orcine si o imparte tuturor, nu e egoista. Vrea sa fie iubita in cel mai pasional si nebun mod posibil. Cauta  un suflet de “Anna Karenina” in barbatii care-i taie calea la colt de strada. Vrea un barbat care sa-i ofere tot ce a citit ea in romanele ce le rasfoia prin liceu… si e convinsa ca exista acele suflete marete, neintelese, indragostite de aceleasi lucruri ca si ea. Vrea tot. Nu se mai multumeste cu ceea ce    au oamenii de rand de oferit. Ea nu e un om de rand si ca atare nu vrea un om de rand langa ea. Toate bune pana aici doar daca nu si-ar imagina trasaturi deosebite de caracter in oameni ce sunt meschini, mincinosi, nesiguri pe ei, ce se catara pe ea ca sa fie deasupra sa se creada superiori, castoigatori intr-o batalie care nu se da decat in sufletul lor si pe care n-o s-o castige niciodata. Daca te lupti cu tine n-o sa ai timp sa-i salvezi pe altii. E o romantica ce nu se va vindeca niciodata si cu siguranta va mai avea multe drame de indurat, dar niciodata nu o sa se resemneze. O sa caute ceea ce ii lipseste pana in ultima ei zi.

     Ioana este foarte diferita de Ella si cu toate astea parca sunt la fel. Este inalta, cu o constitutie androgina cu parul roscat ce se revarsa peste umerii ascutiti.Are fata ascutita cu pometi bine definiti si ochii ii sunt usor migdalati pe care de obicei ii accentueaza cu un eyeliner in fiecare dimineata inainte de a pleca spre birou. De obicei zambeste subtil dar acest zambet ii dezvaluie de fiecare data o gropita discreta in obraz.  Omenii care sunt in preajma ei spun adesea ca e rece. Ca nu permite nimanui sa se apropie. Ca este aroganta si adesea rea cu cei din jur. Glumele ei tintesc adesea sensibilitatea celor din jor si patrund adanc sfasiind ca o sageata. Nu vrea asta decat rareori, niciodata cu oamenii la care tine. Dar asa se intampla de fiecare data. Lume nu-i intelege stilul si nu crede ca are afectiune de oferit sau empatie pentru cei din jurul ei. E perceputa gresit.  Ea e sensibila, foarte sensibila. E introvertita , nu stie sa se faca placuta, nu stie sa se integreze. Si atunci prefera sa fie catalogata asa cum o fac cei din jurul ei. Macar in felul acesta ceilalti nu indraznesc sa o atace. Ei nu stiu ca n-ar putea sa riposteze, ca nu stie sa se  apere. Daca e inaccesibila stie ca n-o s-o atinga rautatile celor din jur… din pacate n-o sa simta nici atingerile vorbelor frumoase, n-o sa simta nicio mana pe bratul ei, n-o sa se sprijine pe niciun umar. Va trebui sa stea singura, dreapta si foarte sigura pe picioarele ei astfel incat sa nu se clatine la nicio a adiere sau furtuna.

    Stau amandoua la o masa, intr-un colt al cafenelei. Atmosfera e intima. Ella poarta un pullover crosetat cu un guler voluminos. Face o miscare discreta si lasa sa i se dezgoleasca un umar fin . Se apleaca in fata si duce spre gura paharul de vin. Se uita printre gene catre Ioana si o intreaba :

“- Dupa ce criterii si-au ales astazi alegatorii viitorul presedinte? N-am vorbit nicodata despre politica dar am un instinct puternic in ceea ce priveste oamenii  si un fler care nu m-a dezamagit pana acum. Ce vreau sa zic e ca nu poti sa ai pe fata expresia asta si sa ceri incredere. Poate ti-e justificata privirea, zambetul si atitudinea aceasta daca ai o usoara dementa, sau vreo boala ce se cere tratata in institutiile de boli mintale. ”

   Ioana isi schimba pozitia picioarelor. Isi muta lenes stangul peste celalalt. Poarta o pereche de pantofi rosii stiletto cu toc foarte ascutit ce iarna lasa cu siguranta gheata sparta sub el. Fusta conica neagra are o despicatura adanca in fata astfel incat i se dezgoleste coapsa in momentul in care termina mutarea. Trage din tigara un fum. Arunca subit o privire peste umar provocand un val printer suvitele rofii lasate libere. Se intoarce catre Ella si o fixeaza cu privirea:

“- Ce fel de barbat ar putea sa-ti conduca lumea?”

Va urma....

I was wearing Asos skirt, Mango cardigan, Stradivarius shirt, custom made boots and bag from a local boutique!

 

Please stop calling me, I'll call you back some day...

    Well, well, well….cu ce ne confruntam astazi?

    De undeva din adancuri se mai aude putin vocea inecata a constiintei mele care parca ma roaga sa fiu mai cenzurata, sa fiu mai ingaduitoare… ca sa o spun direct, imi cere sa tac si sa-mi vad de treaba mea astazi.

    Poate o sa tac… dar nu acum.

   Eu am fost crescuta si educata in spiritul tolerantei tuturor atitudinilor nepotrivite, a ingaduintei supreme si al unui dezinteres desavarsit fata de actiunile oamenilor din jurul meu si  a tinut placa inca mult dupa ce am plecat de acasa (la scoli, a nu se intelege “in lume”, desi…) . Ei si ce face o fata care a fost educata sa se poarte exemplar in societate dar acest comportament fiind “usor” impotriva firii ei naturale ( si aici intervine genetica)? Lasi capul in jos de fiecare data cand ti se cere (cred ca sunt mult prea subtila: cand spun “ti se cere” ma refer la replicile acela pe care le primesti cand tot ce vrei sa faci e sa trantesi un “bitch slap” peste fata celui ce graieste) dar cumva nu te simti confortabil s-o faci. Si faci asa un an, doi, cinspe’, douzeci cand deodata te trezesti la o varsta si-ti dai seama ca ai dezvoltat personalitati multiple (si nu e intodeauna un lucru bun ;)  ). Si defapt sunt oameni care stau langa tine de multi, multi ani, unii chiar de o viata care habar n-au ca tu doar te prefaci si te joci cu ei si ca nu esti tu cu ei.

    Acum ca a ajuns sa-mi placa jocul asta stiu ca e strict problema mea si ca asta este o consecinta a comportamentului disimulat si al caracterului inhibat atata amar de vreme, dar cateodata e obositor.

    Am ajuns in punctul acela in care vreau sa fac doar ce-mi place, cu cine-mi place si cat imi place. Printre minunatele mele calitati cu care am fost inzestrata de Natura se numara si imaginatia, pentru care sunt poate cea mai recunoscatoare… Asa ca am ajuns sa inventez tot felul pe povesti si situatii pentru a-mi justifica actiunile, dar daca e s-o iau pe-a dreapta cine vrea sa poarte urmatorul dialog:

Stai pe canapea acasa si suna telefonul:

-Alo?

- Salut, ce mai faci, n-am vorbit cu tine de 743 de zile, esti bine?

- Da…

-Da… da… Si ce ai mai facut de cand nu te-am vazut?

-Bine…

- Ar trebui sa ne intalnim si noi sa-mi povestesti cum a fost la nunta ta, cum e copilul , apropos, am aflat ca erai insarcinata de la un vecin al unui coleg al baiatului de la statia de la care alimentezi masina de 2-3 ori pe luna!!!!

- …. “WTF????” murmur pentru mine… (aia de la benzinarie n-au alte drame pe care sa le discute cu vecinii, a stagnat pretul petrolului in ultimul timp, nu si-a mai rupt nimeni o unghie? )

- Deci, ce zici?

- Pai n-am chef, sincer… dar sa stii ca sunt bine, copilul e bine, te-as intreba cum esti tu, dar nu sunt curioasa si mi-e greu sa fac conversatie de politete acum… ascult un playlist tare in fundal si nu pot sa ma relaxes  ca trebuie sa ma concentrez la conversatia asta cu tine… Te superi daca vorbim alta data? Suna-ma tu ca eu sigur o sa uit sa ma gandesc la tine!

Sau stai relaxat, toamna, la o terasa in centrul orasului:

-          De cand nu te-am mai vazut, tot te-am sunat, dar nu mi-ai raspuns la telefon, ce faci?

-          Uite am iesit sa beau un Latte si sa ma bucur de dupa-amiaza asta placuta.

-          Aaa… dragut… Ai auzit ce a facut aia, nu credeam ca e in stare de asa ceva, cum a putut, nu pot sa     inteleg (intre timp trage un scaun si da sa se aseze la masa)…

-          Scuza-ma, dar nu ma intereseaza ce a facut ea, n-am nicio parere despre asta, nu vreau sa-mi consum   energia gandindu-ma si nici sa-mi stric buna dispozitie fortandu-ma sa te ascult pentru urmatoarea       ora, cand , te rog sa nu te superi, astazi nu am chef sa te ascult sau sa te vad, si cu siguranta nu vreau   sa iei loc la masa.  Poate in alta zi. Sper ca esti ok in rest (si va rog sa ma credeti ca nu e nimic  personal, dar pur si simplu nu vreau sa socializez cu anumite persoane in anumite zile)

-          Aaaa…aaa.a… Esti o nesimtita, esti rea, esti insensibila, cum poti sa-mi spui asa ceva, nu mai vreau   sa te vad niciodata, ma duc sa iau un flacon de diazepam impreuna cu  o sticla de whisky sa uit de     tot si sa mor jignita…

-          N-am vrut sa te supar… macar te-ai gandit bine… nu o sa suferi cazand intr-o coma profunda din   care se pare ca nu vrei sa te mai trezesti, see ya!

           Asa ca inventez tot felul de scuze cand sunt in situatiile de mai sus sau atunci cand fac lucruri pe care eu mi le doresc si altii nu le inteleg (trebuie sa vorbim si despre asta intr-o zi). 

    Si mai am multe astfel de scenarii fanteziste la care apelam de cate ori am fost pusa in situatiile de a face conversatie in momentele, locurile sau cu persoanele pentru care nu eram pregatita. Si cu toata sinceritatea o spun ca era vorba doar de sincronizare… In alte momente, sau alte imprejurari mi-ar face o placere deosebita sa-mi petrec timp cu ele, dar daca in momentul in care sunt sunata si spun politicos ca n-am niciun chef de conversatie in momentul ala, ma indoiesc ca alta data mai suna, sau ca nu ma trezesc cu telefonul inchis in nas sau ce urasc mai mult tot felul de fete si pufnituri din varful boticului bosumflat…

   De ce tot timpu tindem sa credem ce e mai rau despre o persoana si nu putem doar sa concidem ”eh, azi n-are chef, e ok ,ma duc sa fac niste piscoturi”. Sunt genul de om care prefera sa ia ea legatura cu oamenii cand are dispozitia s-o faca, decat sa fie contactata in cele mai proaste momente…

Era odata o replica intr-un film: "She can always reach me, but I can't ever get her...." – Well, I’m that girl, it’s nothing personal, I’m just not in the mood for smalltalk , unless is something big and then you can text me and I’ll call you back!