The Street: Running around

Tuesday, March 27, 2018

Running around

    Timpul nu sta sa ne astepte... Nu asteapta sa ne gandim, sa ne hotaram, sa cantarim... Alegerile le facem noi si alegem chiar si atunci cand nu actionam si nu decidem nimic. Si atunci va trebui sa-ti asumi acest fapt.

     Cand in viata ti se ofera o sansa ai cateva secunde sa decizi cum actionezi si acesta va fi drumul pe care il alegi si va trebui sa ti-l asumi. Se spune ca facem alegeri folosindu-ne ratiunea dar si aceasta este dirijata de emotie. Asta explica cum doua persoane pentru care s-a creat acelasi mediu si puse in aceasi situatie vor face alegeri diferite. Acestea vor fi activate de o emotie pe care majoritatea nu o recunosc.

    Tu ce ai ales? Esti convins ca a fost bine? Ce simti? Esti usurat, respiri mai bine? Dormi mai linistit? Te simti eliberat? Nu?! Desi stii ca a fost lucrul cel mai bun pentru tine? 

    De aici trebuie sa-ti continui drumul ales, nu te mai poti intoarce pentru ca nimic nu o sa mai fie la fel. Dar asta poate fi un lucru bun... sau?! Avem regrete? Le recunoastem? Le acceptam? Sau suntem atat de orgoliosi si de convinsi in superficialitatea noastra ca nu a fost nimic, doar un episod? Si ce faci daca de-a lungul vietii o sa revii tot timpul aici? Daca gandul, dupa ce cutreiera luni, ani, revine? 

    Se zice ca trebuie sa traim acum dar fara proiectii in viitor, fara sperante si visuri, fara planuri nu ai o motivatie. Nu poti sa construiesti, nu evoluezi. Ramai acelasi om simplu, superficial care te-ai format.. ti-e frica de tine si de ce e in jurul tau, ti-e frica de necunoscut, de esec, de responsabilitate si implicare. Cauti atatea optiuni pentru ca nu vrei sa fii limitat din cauza ca nu stii ce te completeaza, ce te face fericit. 

     Optiunile ne dau impresia ca suntem in control cand defapt creeaza o stare de confuzie si de frica de a nu scapa ceva mai bun. Asta pentru ca nu ai definite principiile, valorile, limitele astfel incat sa stii cand ceva e suficient pentru a trai multumit si linistit. 

    Traim stresati, incarcati de adrenalina, intr-o viteza fantastica si folosim aplicatii pentru a ne reaminti evenimente, obligatii, aniversari. Nu mai avem timp sa gandim, actionam in baza experientei, inertiei si ne plangem ca suntem nefericiti? Dar avem fericirea definita? Intelegi si apreciezi linistea pe care o simti in bratele ei? In privirea ei? In emotia ei?... In ce inima crezi ca esti capabil sa trezesti o emotie? In oricare? In toate? In multe? Nu, doar intr-una... acea emotie. 
Dar daca nu asta iti defineste fericirea las-o sa moara, sa planga si caut-o pe a ta... Asta e singurul lucru care conteaza. Sa fim impacati si linistiti cu noi, cu alegerile noastre pentru ca nimeni nu traieste pentru tine sau prin tine.

   Lasa totul in urma si cauta in continuare.... desi s-ar putea sa nu gasesti niciodata iti ramane speranta ca nu se poate ca experienta noastra sa se rezume la alergatura asta, sa speram, sa simtim, sa visam. 

Nimic nu doare mai tare ca atunci cand alegi sa nu mai speri....






1 comment :

  1. As putea adauga cate ceva pentru fiecare paragraf! Foarte intensa postarea.
    Ma voi rezuma doar la ultima idee pentru ca e cea mai intensa, rasuna ca un ecou. E dureros cand nu mai e nici macar speranta, deoarece de obicei e cea din urma..ultima care se pierde. Cand ea dispare nu stiu ce ramane, probabil un vid apasator.
    Unii ar spune ca speranta poate fi periculoasa, te poate induce in eroare. Eu cred contrariul, sa nu ai speranta e periculos pentru ca odata cu speranta se stinge si lumina din ochi si nu mai traim, doar existam.
    So, concluzie...don't think about the how, think about what you want. Look up at the stars and get your glow back! :)

    ReplyDelete

Only your good thoughts land here!

Share it!

You may also like

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...