The Street

Saturday, December 13, 2014

Muffin Fairy Christmas Edition

In sfarsit e Decembrie!

Perioada mea preferata din an. De ce? Pentru ca e plina de cadouri, de recunostinta, de voie buna. Toti incercam sa facem bucurii celor dragi.

Eu anul acesta m-am gandit sa va ofer un cadou deosebit. Cea de-a doua colectie de sorturi "vesele"!

Va multumesc tuturo celor ce mi-ati apreciat prima colectie din primavara.

Acum sa le oferim si altora sansa sa se bucure de ele, mai ales ca ar fi un cadou special de Mos Craciun:

Multumesc Mihaelei pentru suport si Klaudiei pentru pozele minunate!

Cele doua sorturi cu model de Craciun sunt si in miniatura pentru fetite gospodine :)


"Un singur lucru e mai exasperant decât o soţie care ştie să gătească, dar nu o face:  o soţie care nu ştie să gătească, dar o face.
Robert Frost, poet "





















 Pretul unui sort este de 150 de lei

Pentru comenzi si preturi va astept la adresa de e-mail                                             smaranda.costin@gmail.com

 

 

Saturday, December 6, 2014

I'll miss you dearly

Shit happens...




     Zilelele ce au trecut au fost foarte ciudate.

    Nu-ti dai seama cum te impacteaza lucrurile ce ti se intampla, oamenii pe care ii cuosti, deciziile pe care le iei… Si cu toate astea vine o clipa cand simti ca ceva nu e in regula, nu stii ce e, de unde e, e doar un feeling ciudat pe care il ai. 

    Daca tragi aer adanc in piept si incerci sa te concentrezi la ce a declansat aceste emotii iti dai seama de felul in care oamenii te-au atins si cum te-au transformat. Poate, insesizabil initial, pana cand vine o vreme cand s-ar putea sa le fii recunoscator pentru tot ce ai devenit in ultimii ani. Ei nu stiu cum te-au influentat, nici macar tu n-ai stiut. Catodata te concentrai sa-ti aduci amintele numele lor, nestiind felul in care ti-au impactat lumea si ca odata ce vei constientiza efectul lor nu o sa-i mai poti uita niciodata.

     Exista o chimie si o compatibilitate intre oameni impotriva careia nu ai cum sa te impotrivesti. In orice fel de relatii, profesionale, personale, din punctul meu de vedere acesta este lucrul care conteaza cel mai mult.  Chimia nu dispare foarte usor, doar este inhibata reactia noastra din cauza altor factori cum ar fi comunicarea, de exemplu. Felul in care comunici... sau nu ifluenteaza felul in care celalalt reactioneaza. Toti interpretam gesturile, vorbele, unii mai mult, altii mai putin, in functie de imaginatie, in functie de situatie dar cel mai adesea prin prisma subiectivismului sau. 
    

    Am inceput sa bat campii... Nu e cea mai buna zi a mea, defapt n-a fost o saptamana prea buna din punct de vedere emotional... Cineva mi-a turnat o  galeata de "mixed fillings" in cap si acum trebuie sa astept sa se usuce... si sa treaca. Nu stiut despre ce e vorba, nu stiu sa pun punctul pe "i". It just sucks and I want to go back to being indifferent.  











    O camera de hotel intunecata. Undeva, pe noptiera, o veioza palpaie gata, gata  sa se stinga. Tot pe aceasi noptiera, intr-o scrumiera o tigare fumega langa alte 3 chistoace. Camera este scufundata in penumbra si fum de tigara. Cearsaful este ravasit pe pat, cuvertura atarna pe jos, de afara se aude zgomot de sirene si claxoane. Undeva in departare o femeie si un barbat se cearta.

    El sta in picioare, cu spatele la ea, se sprijina cu palmele de birou, capul este plecat in jos. Pe birou, langa el, un pahar de whiskey.

Ea sta in pat, cu picioarele stranse sub ea, imbracata neglijent intr-un dessous. Are parul ciufulit si ochii ii lucesc. Sunt umezi, a plans. Rimelul i s-a scurs pe obraji, are palmele rosii si umede si strange puternic cersaful in pumni, ar vrea sa-l rupa. Se uita la el, el n-o vede... Ii zambeste cald, cu afectiune. A tinut la el... doar ca n-a stiut asta pana acum.

- Imi pare rau ... imi pare rau pentru tot! Te rog nu plecaaa...

Intinde mainile goale catre el. El isi indreapta spatele, isi trece mainile prin par si sufla greu.

- Mi-ar placea sa ramai. Fa ceva... Nu plecaaa... Incepe sa planga din nou. Eu ce o sa fac? Ai insemnat atata pentru mine. Eu nu as fi fost fara tine. Mi-ai dat sens si directie. Ce o sa se intample in continuare? Nu o sa mai fie nimic fara tine... Te roooog... Mai staaaai...

Se intoare cu fata la ea:

- O sa fie totul OK, nu te speria. Lucrurile astea se intampla. O noua aventura ma asteapta acum. Linisteste-te.

    Se aproprie de ea, se apleaca de-asupa ei si-i sterge lacrimile cu o mana, dupa care ii mangaie incet obrazul. Ea isi sprijina fata in palma lui. Nu vrea sa renunte la atingerea lui.

El is sopteste incet:

- Multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine atata timp si ca m-ai sprijinit si ai crezut in mine neconditionat. Cuvintele tale inseamna mult pentru mine.

- Trebuie sa plec, capul sus, cine stie unde ne duce viata, poate o sa ne mai intalnim.

    O saruta pasional, se intoarce , iese din camera si inchide usa dupa el. Sunetul acesta ei i se pare surd, rece, ascutit. A plecat dar ceva din el a ramas acolo, cu ea. Ii simte mirosul, ii simte gustul ii aude vocea, povestea.

   Ea stie ca ca ea o sa fie bine, dar nu e sigura ce o sa se intample cu el. A fost tot timpul un barbat puternic, curajos, sigur pe el , autoritar, dar totusi, are un feeling ciudat. Nu l-a crezut.



Friday, November 28, 2014

If I were a boy

Jingle bells, 
Jingle bells

This is the sound of my heart these days, it goes like this instead of boom, boom!

   Sunt asa entuziasmata ca incepe sezonul sarbatorilor de iarna.  Tot ce mi-as mai putea dori ar fi un strat de 30 de centimetri de zapada si... un buget mai generos daca nu se poate nelimitat pentru a-mi decora casa mea cea noua si draguta in ton cu sezonul.

    Deci stiu ca voi avea o atmosfera festiva in urmatoarele saptamani in casa, stiu ca va fi decorata extraordinar, stiu ca voi bea multe pahare de vin, stiu ca voi asculta zeci de playlist-uri de sezon, stiu ca fetita mea va avea cel mai mare ciorap de agatat deasupra semineului, eu, ca de obicei voi fi minunata si rochia mea va fi exceptionala dar ca totul sa fie perfect, subtil, ii sugerez si sotului meu doua tinute care se vor integra perfect in conceptul meu.

    Nu vreau sa vad doamne elegante care au acordata interes evenimentului alegandu-si cu grija toalete deosebite,  insotite la petreceri de domi in jeansi sau si mai rau, cel mai rau... - SHOCK -, adidasi.

    Asa ca de data asta m-am gandit la ei si trebuie sa fiu sincera ca am fost putin impinsa de la spate de la cei de la Bonobos care m-au rugat sa le propun si domnilor niste variante de tinute pentru sarbatori.

    Asa ca in functie strict de preferintele personale aveti mai jos doua propuneri, dominlor:

    Prima varianta pentru o petrecere intr-un cadru mai intim, printre prieteni si alaturi de familie, acasa. E musai sa va invartiti in jurul unei canapele tapitata cu velur verde inchis, de preferabil sa plimbati de colo colo un pahar cu whisky in mana, sa aveti un parfum discret dar bine definit si neparat pe coloana sonora sa fie ceva gen Al Green sau Bing Crosby. 



    Ca o a doua varianta va propun un tuxedo clasic. Acum ca sa fiu sincera pana la capat, trebuie sa ai o silueta perfecta ca sa-mi placa look-ul acesta. Cat despre styling nu sunt multe de spus; o camasa uni perfect fitted, o cravata sau un papion simplu, o pereche de pantofi eleganti. Dar degeaba povestim pentru ca efectul final il vor da detaliile, finisajele si atitudinea.
Aveti in planuri vreo chermeza cu staif de sarbatori, this is how you do it  !






Tuesday, November 25, 2014

I don't want you to be my friend

    Am inceput de atatea ori articolul acesta si de fiecare data l-am sters. Am reformulat ideile de cateva ori, si tot nu e cum vreau sa fie. De 2 ori am vrut sa-i dau drumul pe blog si m-am oprit. Asa ca o sa fiu cat de evaziva pot si va las sa intelegeti fiecare ce vreti si sa relationati daca aveti cu ce.

   
    Vreau sa vorbim despre prietenii aceia care au o imagine perfecta la exterior. Se ofera intotdeauna sa te ajute si daca ai vreodata nevoie de ceva, sa apelezi fara ezitare… asta pana cand, intr-adevar, ai nevoie de ajutor si atunci gasesc o scuza sa se eschiveze, dar cu toate astea “daca te pot ajuta cu ceva, cu altceva sa-mi spui neaparat, stii ca as face orice pentru tine”.

    Vorbim despre prietenii aceia care-ti promit ca te vor sustine si vor fi alaturi de tine, dar ce sa vezi, au uitat de promisiunile acelea ce le faceau in serile de vara in briza usoara a serii. Au uitat cu totul ca au promis, pentru ei au fost vorbe.

     Vorbim despre cel ce-ti desena tablouri minunate si cu care faceai planuri si iti creai sperante… de care el a uitat cu totul cand a venit iarna… tu tot astepti un raspuns . Astepti sa se uite in ochii tai si sa-ti spuna ca a gresit, ca nu trebuia sa-ti promita lucruri pe care stia ca nu este  in stare sa le duca la sfarsit. Nu trebuia sa-ti dea iluzii. Nu aveai nevoie de atatea palme peste ochi. Fiecare dezamagire a fost usturatoare  si nu prea ti-ai revenit dupa niciuna. Le-ai strans pe toate intr-o cutiuta care acum nu-si mai inchide capacul deoarece sunt prea multe si dau pe dinafara. Si tot astepti in fiecare zi o justificare… De ce-mi promiti atat de multe cand nici nu ti-am cerut nimic, cand stiu ca o sa ma dezamagesti din nou? Doar dezamagiri cu fiecare promisiune…


    De-a lungul vremii au fost mult prea multe persoane carora eu nu le-am spus “nu” niciodata si de-a lungul vremii au fost mult prea multe raspunsuri “nu” directe sau implicite pe care eu le-am primit. 
  
    Mama zicea cand eram mica ca daca faci bine neconditionat o sa fii fericit. Well, nu-i chiar asa pentru ca daca tu depui eforturi pentru fericirea si binele altuia, te neglijezi pe tine si nevoile tale,  si nu esti rasplatit in niciun fel apar frustrarile, pe care eu una nu le gestionez bine, de unde rezulta o stare de nemultumire, nervozitate, irascibilitate si frustrare la adresa altora.  Am un respect deosebit pentru cei ce reusesc sa fie oameni deosebiti, dare eu, una, n-as putea niciodata sa fiu fericita sau impacata cu mine tot plimband cainele vecinului in fiecare duminica cand el nu-mi uda plantele nici macar cat sunt plecata in concediu, de doua ori pe an.


    Va invit sa definiti prietenia. Ce asteptari aveti de la prietenii vostri, ce daruiti prietenilor si ce limite ale tolerantei aveti.














Thursday, November 20, 2014

How to be the perfect Christams party host

    N-am fost niciodata o gazda perfecta... nici macar placuta... daca stau sa ma gandesc bine, cred ca nu am organizat nicio petrecere pana acum.

    Nu sunt o persoana carismatica, n-am glume spumoase pe placul audientei, conversatiile decurg destul de greoi cu persoanele din afara anturajului meu. Nu sunt indiscreta sau curioasa, nu pun multe intrebari si nici nu-mi face placere sa raspund. Nu flirtez si nu fac complimente prea des.

     De ce particip totusi la petreceri? Cum va spuneam cu ceva vreme in urma pentru ca-mi place sa ma joc, sa interpretez roluri. Petrecerile sunt o buna ocazie sa-ti creezi un personaj si sa intri in pielea lui. Si sa nu mai vorbim de ocazia pe care o ai sa imbraci o rochie care-ti vine superb si pe care ai cumparat-o cu ceva vreme in urma stiind ca o sa vina o zi si pentru ea. Asta ce ma mai ajuta, si de astea multi au impresia ca imi place atentia, ca o acaparez natural, ca am carisma... Aiurea, sunt praf. Noroc ca am  vazut multe filme si am multa inspiratie si imaginatie.

    Uite asa din una in alta si din cauza spiritului meu de initiativa am ajuns sa organizez o petrecere de Craciun pentru 130 de oameni. Singurul lucru pe care nu l-am luat in calcul a fost lipsa mea de creativitate si sociabilitate. Cum sa fac treaba asta sa iasa bine si sa mai fie si pe placul invitatilor? Well... acum e cam tarziu pentru intrebarile acestea existentiale. I have nothing and I have to work with it.

    Oamenii nu coopereaza si asta imi ingreuneaza foarte tare treaba. De ce nu pot intra, oare, in joc fara atatea comentarii. Ideea e sa ne distram putin.

     Cum sa faci fericiti (macar multumiti) o suta si ceva de oameni? Cum iti faci timp sa socializezi cu toti? Cum gestionezi nemultumirile si observatiile lor? Pffff... nici nu mai continui ca simt ca n-am nicio sansa. Si nici macar n-am ajuns la discursul pe care il voi sustine in fata lor. (Decat sa vorbesc in public, mai bine arunc pe mine o plasa de pescuit si plec, pe jos, prin oras)


    Deci astazi nu va voi spune cum sa fiti o gazda perfecta - pentru ca habar n-am , ci astept sugestii din partea voastra - pentru ca trebuie sa fiu!

I was wearing Massimo Dutti coat, custom made boots, bag and dress from a local boutique;












Share it!

You may also like

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...