The Street

Wednesday, October 15, 2014

The reason of my existence


   Si astazi ii multumesc divinitatii care mi-a trimis acum cativa ani idea de a-mi face un blog de stil personal (adica cum ma imbrac io toata ziua). Si nu am facut acest blog pentru a-mi etala stilul si outfit-ul  in mediul online, pe retele de socializare, pentru a avea sponsorizari si a primi laude si flori. Nu vanez complimente si nici nu ma simt flatata cand imi complimenteaza lumea activitatea/blogul. Am facut acest lucru doar pentru a-mi putea justifica dependent de shopping. Dar cum sa recunosc asta acasa?? Exclus! Asa ca mai jos vedeti motivul oficial pentru care imi pierd atata timp din viata:

    “Dragul meu, dar nu fac shopping de placere, urasc sa merg prin magazine, sa pierd ore in sir proband rochite si bluzite in cabinele acelea claustrofobe. Sa stau la cozi minute intregi, sa vanezi articole la reduceri pe site-urile retailer-ilor de fashion, sa fac comenzi de pe partea cealalta a globului, sa umblu pe la oficiul  vamal dupa te miri ce nimicuri sau sa ma cert cu tanti de la oficiul postal ca nu-mi gaseste nu stiu ce colet.
   Crezi ca-mi place sa-mi traiesc viata in felul acesta cand as putea sa stau lejer intr-o pereche de jeansi  si slapi tragand alene dintr-o tigara si uitandu-ma in zare cum se scutura si ultimile frunze din pomi, cum s-a mai dus un an si eu am stat lejer intr-o pereche de jeansi toata vara meditand la cum trece vremea si eu raman mereu la fel, mereu aceasi, ca nu fac nimic …”

  Nu, eu fac shopping de nevoie. Ma chinui in fiecare zi in haine cambrate, perfect calcate, in  straturi suprapuse de diferite texture, fuste conice, si pantaloni cu talia inalta, sufocanta, taioare stranse in talie, platforme halucinant de inalte, tocuri cui si barete peste glezne, pulovere supradimensionate, esarfe  mai voluminoase decat un televizor din anii ’90. Palari care imi turtesc coafura la care am lucrat o ora si jumatate, genti minuscule care doar imi tin mainile ocupate sau supradimensionate care goale atarna mai greu pe umar decat un sac de cartofi, si pot continua asa mult si bine.
  
  Ei, daca vrei sa stii eu sufar atat pentru blogul acesta nenorocit care mi-a mancat timpul, tineretea, energia si banii. Doar trebuie sa postez constant si nu pot sa pun poze cu mine imbracata in aceleasi haine de fiecare data.

Ce-o sa zica lumea:

 “-Uita-te si la asta, n-are in ce sa se mai imbrace… daca nu i-am vazut poseta asta de 20 de ori. Cred ca nici nu are alta, toapa!
       - Da, fata, am vazut si eu. La ce dracu se mai pune pe toate site-urile sa se dea mare ca io oricum am mai multe lucruri si de firma, nu ca ea, cica “trifted”, auzi la ea, nici nu e cuvantul asta in dictionar, doar ca eu am decenta domn’le, nu sa apar asa pe toate paginile pe internet.
        - Pai da fata, dar daca alta treaba n-are toata ziua decat sa se pozeze . Are si ea nevoia sa se vada  si sa ii spuna altii cat de minunata e in fiecare zi. Are probleme, oricum noi suntem mai minunante  si avem haine mai multe, pe care le schimbam in fiecare zi si dupa aia nu le dam la saraci ca doar nu vrei sa o vezi pe aia din intersectie imbracata ca tine, noi le tinem si ni le turnam in cap cand ne plictisim acasa.”

   Deci Doamne fereste sa vorbeasca lumea asa despre mine, de aia imi iau haine multe, multe. Ca sa pot sa ma ridic la nivelul acestor "minunate".

Astept comentariile voastre cu cat de superba sunt pana saptamana viitoare. Dupa aia nu ma mai intereseaza!

I was wearing Zara Jeans and sandals, Hugo Boss shirt and bag from a local boutique!














My beautiful talented photo assistant


Monday, October 6, 2014

While loving you...

    Dupa cum v-am povestit acum cateva zile am ramas "shoeless"... nici nu m-am asteptat la vreo ancheta a politiei asa ca mai in gluma mai in serios am demarat o mica ancheta pe cont propriu fara succes.

Mai jos am enumerat pasii ce trebuie urmati pentru a te vindeca de o astfel de depresie:

Step 1: Cutreiera in weekend-uri targurile din oras in cautarea botinelor disparute. Evident fara vreun succes in acel sens... dar... de fiecare data m-am intors acasa cu multe lucruri dragute care au apartinut altora si care  (daca mai sunt inca in viata dupa atatia ani) poate inca mai  tanjesc dupa ele. Asta este... ma consolez cu ideea ca nu as fi gasit aceste comori daca nu pateam necazul; despre  achizitiile de la targurile de vechituri va voi povesti alta data, acum sa revenim la cum imi jelesc eu botinele.

Step 2: Cutreiera mall-ul, poate, poate vezi ceva asemanator (in vitrina vreunui magazin sau in picioarele vreunei domisoare ce poarta tocuri de 12 la mall :))  ). Dupa o vizita scurta de 45 de minute te intorci acasa cu cateva chestii absolut superbe si tot pe atata de inutile... tot fara botine dar cu moralul ceva mai ridicat.

Step 3: Plange-te iubitului/sotului/sefului despre cat de mult iti placeau si cum ti le doresti inapoi si cum stii ca nu vei mai gasi o pereche la fel, dar ai vrea macar una asemanatoare sa-ti umple golul din... dressing. Poate primesti cadou o pereche/o suma de bani/ o marire... Poate... Daca primiti va rog sa-mi spuneti si mie ... cred ca tehnica mea are nevoie de imbunatatire.

Step 4: Screw it! Comanda-ti o pereche noua identica/asemanatoare si inca 2 perechi pe langa. Schimba-ti culoarea parului si iesi cu o prietena in oras seara sa beti ceva si bucura-te de noile "upgrade-uri"!

    Uite asa, incet, incet, s-a dus vara si parca am avut un soc weekend-ul acesta cand am trecut printr-un parc si am vazut o mie de culori in jur... Toamna cel mai bine e sa fii pictor sau alcoolic... parca te loveste o nostalgie, o usoara stare de regret (nu ti-e clar ce regreti) si dorinta de a o lua de la capat , de a te reinventa cu fiecare panza/sticla...

   Eu? Eu m-am trezit dupa amorteala care ma apucase asta vara si la fel ca acel alcoolic am spus ca de data asta n-o mai dau in bara, o sa fac totul ca la carte, toamna asta o sa mi-o amintesc forever (evident ca asta spun in fiecare inceput de toamna/primavara)... Si cam da, de fiecare data reusesc sa fac ceva memorabil (nu neaparat in sensul bun al cuvantului :p  ).





Nimic nu e un bust mai puternic pentru moralul meu decat o pasiune noua!

I was wearing Zara pants and sweater, Massimo Dutti coat, Boutique 9 shoes!















Monday, September 29, 2014

He stole my shoes...

    Desi am spus ca o sa va povestesc despre vacanta de vara in aceasta postare, o sa aman putin aceasta poveste. In schimb am sa va zic despre cele intamplate in acest weekend.

    Dupa cateva telefoane si mesaje schimbate pe Skype si Facebook, am stabilit sa ma intalnesc sambata cu prietenele mele Miha si Klau pe care nu le mai vazusem de cateva saptamani. Am organizat scurt si o sedinta foto. Toate bune pana aici.  Ne intalnim si plecam impreuna spre o zona linistita a orasului sa facem pozele. Am parcat masina si timp in care eu imi cautam ochelarii, imi luasem din portbagaj ceva accesorii, Klaudia ii fotografia Mihaelei tinuta. Au terminat, a venit randul meu. Am luat-o pe Klau si am mers pe urmatoarea straduta (conditii tehnice mai buna, lumina, d├ęcor… bla bla-uri de astea). Las o cutie cu botine din brate jos, langa o masina si ne punem sa facem teste pentru poze. Dupa vreo 3 min cand aparatul era setat si locatia stabilita m-am intors sa-mi iau botinele si sa-mi schimb incaltamintea pe care o aveam (excelenta la condus).

   Surpriza… botinele nu mai erau! Cutia rosie cu botine negre cea care statea jos langa noi, la 3 mentri distanta cel mult, disparuse.

    Evident ca prima reactia a fost sa pufnesc in  ras si sa o rog pe Miha sa-mi inapoieze botinele. Dar mi-a zis ca nu le are ea. (Am crezut-o destul de repede avand in vedere ca nu stie sa minta, si avea o expresie de uimire totala ). Am cercetat zona, am intrebat oamenii din parc si un grup de baieti ce sprijineau gardul (aici inca am eu dubiile mele) daca au vazut ceva. Nimeni, nimic! Ok… sunam la Politie!

… -  112 ce urgent aveti?
-         -  Vreau sa raportez un furt!
-          - Ce anume vi s-a furat, doamna?
-          - O pereche de botine cu toc de 12 cm, numarul 38…
-         -  …. (liniste)
-        -   Alo, alo…
-        -   Si spuneti ca vreti sa raportati furtul unei perechi de botine…
-          - Da doamna…
-         -  Bine… ramaneti pe fir, va fac legatura cu Politia…
-          - Alo, Politia, ce urgenta aveti?
-          - Buna ziua, ma numesc Smaranda Costin si vreau sa raportez un furt!
-          - Ce vi s-a furta?
-          - O cutie (vroiam sa evit pauza de dinainte si reactia doamnei… am simtit in tonul ei cum ma judeca…)
-          - O cutie?! Continea ceva?
-          - Aaa, da, o pereche de botine negre facute la comanda!
-          - Si cand s-a intamplat asta?
-         -  Acum 10 minute…
-          - In ce zona?
-          - Intr-un parc… In parcul $%^&…
-          - Si unde erau botinele?
-          - In cutie, si cutia era pe jos…
-          - Deci ca sa inteleg doamna, spuneti ca vi s-a furat o cutie cu botine dintr-un parc, de pe jos???!!!
-          - Aaaa…. Da…
-          - Si vreti sa va trimit un echipaj la fata locului?...
-          - Da, va rog!
-         
   Dupa o mica investigatie la fata locului (facuta de mine, nu de ei), o declaratie si amuzament pe cinste am decis, cum zice americanul, “to call it a day”.

   Si stiti care a fost cea mai proasta parte a zilei? Nu disparitia botinelor ci faptul ca a trebuit sa dau declaratia dupa care sa merg la sectia de politie imbracata cam dubios si nu mai vorbesc despre ce purtam, in picioare... Cu totul si cu totul alt film...

    Dar lucrurile nu raman asa… Ceea ce nu stie faptasul e ca botinele erau date cu un praf magic care va lasa cate o urma la fiecare pas facut ce nu va putea fi stearsa decat cu un strat de zapada stelara…

   Asa ca le voi da de urma mai devreme sau mai tarziu.


   Multumesc tuturor pentru suportul si timpul acordat !

I was wearing Zara jeans and cardigan, H&M top, bag from a local store , Manolo Blahnik sandals! 




















Sunday, September 21, 2014

It used to be summer all day, every day!

   Poate mai e loc pentru o ultima postare de vara... Asa, sa tragem putin de timp. Doar ce m-am intors dintr-o scurta vacanta de vara (dar despre asta va povestesc mai multe data viitoare). Ma tot uit pe geam in timp ce pregatesc postarea si-mi dau seama ca pozele mele sunt din alt film... In speranta ca voi mai aveti soare si 20 si ceva de grade va las sa va bucurati de pozele mele insorite :)

    Mai jos sunt cateva poze pe care le-am facut intr-o dupa-amiaza prin port.
Cea mai dificila parte a sedintei foto?? Convinge-o pe Antonia sa iasa din cadru... lucru foarte greu de realizat in ultimul timp. Desi nu este printre lucrurile mele preferate, i-am facut pe plac si mai jos gasiti si o poza cu ea :)

I was wearing all Zara!











Saturday, September 13, 2014

Don't wanna let you go...

    Dupa o lunga bucata de vreme pot in sfarsit sa va scriu din vacanta. Daca stau bine si ma gandesc, cred ca este prima vacanta in adevaratul sens al cuvantului (adica plaja si mare... singurele cuvinte care definesc o vacanta :) ) de cand am inceput acest jurnal (a se citi "blog"). Mai intai a fost bebelusul cel care a pus capat oricarei idei de vacanta... dupa ce m-am mai obisnuit cu gandul a venit jobul, mai tarziu a venit o casa si in sfarsit la capatul acestei veri am spus ca e timpul sa plecam caci altfel riscam sa ne sara si anul acesta vacanta!

    Desi am avut foarte multe indoilei in ceea ce priveste aceasta perioada (mijlocul lunii Septembrie) inca ne lafaim sub un soare ingaduitor si o apa numa' buna de scaldat.

   Va las mai jos cu cateva poze de pe plaja pe care imi fac veacul de ceva vreme si de unde nu am de gand sa plec prea curand. In cazul in care vremea nu se strica, urmatoarea postare va avea tot iz de vacanta. Asta ca sa-mi iau revansa pentru avalansa de poze de vacanta de la mare ce mi-a navalit pe Facebook vara asta!

I was wearing Zara hat and Jolidon swimsuit!









Share it!

You may also like

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...